Mama în rugă

Într-o casă mai retrasă, la o margine de sat
Se zăreşte o lumină deşi ora e târzie
Şi, de sus din cer, un înger se coboară să privească
Pe fereastră, în odaia cu parfum de veşnicie...
Lângă pat, îngenuncheată, murmurând o rugăciune
Stă o mamă şi priveşte chipul pruncului iubit...
Îl consideră un dar ce chiar Domnul i l-a dat
Ca o rază de speranţă ce din ceruri a venit...
Pruncul doarme liniştit... mai suspină uneori
Şi-alteori zâmbeşte tainic unui vis de el ştiut
Parcă-ar şti că e vegheat mereu de a lui mămică
Ce poate să-l liniştească cu-o vorbă, cu un sărut...
Noaptea e de-acum târzie... mama se ridică-ncet
Şi cu ochii către ceruri şopteşte cu glas de dor: , ,
Doamne, Ţi-l încredinţez... fii cu el în bezna nopţii
Fii în viaţa lui Lumină, Prieten bun şi Ajutor! , ,
Îngerul, cu ochii-n lacrimi, aripile îşi deschide
Şi peste o clipă bate la poarta din veşnicie:, , Împăratul meu, deschide! Port cu mine-o rugă sfântă:
Lasă peste acest prunc har divin şi bucurie! , ,

Vulcan-26-04-2025
Mary