Mama, doar mama

Doar ea, ființa dragă, cunoaște sacrificiul,
Purtând în pântec rodul iubirii, dat de sus,
Femeie, fiică, mamă, soție sau bunică,
E o creație scumpă, cum Dumnezeu a spus!

Din pumnul de țărână creat a fost Adamul,
Din coasta lui, femeia, un vas firav, plăpând,
Dar ce putere are, să nască-n suferință,
Să perpetueze viața, pe-acest ostil pământ!

Ea are timp de toate, își crește copilașii,
Trebăluiește-ntruna pe lângă casa ei,
Adeseori în noapte, de trudă cade frântă
Și adoarmind, ea spune: "Ai grijă de ai mei!"

"Binecuvântă, Doamne familia mea cea dragă,
Îmi dă înțelepciune, putere, har de sus,
Aș vrea ca împreună să Îți slujim, Părinte,
Să fim cândva cu toții, în slavă, cu Isus!"

Ea, mama-i numai una! Când plânge copilașul,
Îi oblojește rana, îl mângâie duios,
În inimă o arde durerea-i, o frământă
Și luptă ca să-și vadă copilul sănătos!

Îi trece tinerețea slujind în a ei casă
Și prea puțini văd ochii cei blânzi, înlăcrimați,
Trec anii și puterea, dar dragostea-i rămâne,
Voi, fiilor, de mama, nicicând să nu uitați!

Să nu uitați de mama nicicând și niciodată,
Când vă aflați în preajmă, i-e chipul luminos,
Deși voi vă luați zborul, în sânul ei vă poartă
Și încă se mai roagă, ca să trăiți frumos!

Doar ea, ființa dragă, renunță din iubire,
La bunăstarea proprie, privind spre-ai săi copii,
Binecuvântă, Doamne pe mamă, pe femeie,
Aici, pe-această glie și-acolo-n veșnicii!

14/03/2023, Barcelona- Lucica Boltasu