Mama...

“Mama”, ce cuvânt măreţ!
Mamă, `n ochii mei ai preţ!
Tu eşti primul meu cuvânt,
L-am avut mereu în gând.

Căci tu ai fost prima care
M-ai iubit fără-ncetare.
Ai dat tot să fiu bine,
Şi nu ţi-a păsat de tine…

Mamă dragă, eşti o floare,
Dar îmi pare că te doare
Şi parcă te ofileşti,
Când nu sunt cum îţi doreşti…

Îţi mai cad şi din petale
Când nu sunt cum vrei pe cale,
Căci eşti tristă pentru mine,
Îţi doreşti să fiu mai bine…

Dar voi fi, căci m-a durut,
Faţa-n lacrimi ţi-am văzut,
Am văzut durerea ta,
Recunosc, e vina mea!

Vreau să fim ca la-nceput
Tu mămică, eu un prunc…
Să ascult mereu de tine,
Să zâmbeşti, să n-ai suspine.

Mulţumesc că eşti cu mine,
Eşti la rău, dar şi la bine.
Domnul Sfânt să te păzească,
Să-ţi dea pacea Lui cerească!

El să te restaureze,
Faţa ta să lumineze,
Şi să-ţi dea din nou petale,
Să-nfloreşti ca şi o floare!

Aş vrea să fii mulţumită,
Vreau să ştii că eşti iubită!
Te iubesc, mămica mea,
“La mulţi ani” de ziua ta!