Mama

Să-i mulțumesc lui Dumnezeu îndeajuns nu voi putea,
E Cel ce-n dar mie mi-a dat o viață prin măicuța mea.

Pe-a sale brațe m-a ținut, m-a mângâiat când mi-a fost greu,
Ea este darul prețios, ce-i dăruit de Dumnezeu.

Cu glas duios m-a alinat, prin viața grea ce-am întâlnit,
Căci dragostea ce mi-a purtat, ea nu s-a stins... nu s-a sfârșit.

Iubește-ntruna... ne-ncetat, căci mama poate doar iubi,
M-a înțeles... m-a ascultat, vre-o dat nu poate obosi.

Să-i mulțumesc lui Dumnezeu este puțin căci El mi-a dat,
Un sprijin pe un drum ce-i greu, e mama ce nu m-a uitat.

Ce minunat e darul Său, ce minunata-i mama mea,
Când cei din jur mă părăsesc, e lângă mine numai ea.

Îmi șterge lacrima când plâng, căci Domnu-ascultă ruga ei,
Ce ma păzește de cel rău, dar și de oamenii cei răi.

E numai una... mama mea, pan-la sfârșit ma va iubi,
Căci cine-i mamă pe pământ, pentru-ai săi fii se va trudi.

Să-i mulțumesc lui Dumnezeu... este puțin căci El mi-a dat,
Un loc de-odihnă... mama mea, la pieptul ei cald și curat.

Cât de frumos și minunat, să ai o mamă pe pământ,
S-o prețuim, ea este-un dar, poate iubi ca și Cel sfânt.

O Doamne Ție-ți mulțumesc, pentru un dar nemeritat,
Că am o mama pe pământ? ! ... Tu dragostea ți-ai arătat.

Să-ți mulțumesc este puțin, dar vreau eu Ție-a-ți mulțumi,
Te rog s-o binecuvintezi, s-o am... mai mult eu mi-aș dori.
Amin