Mama

Mama
Mama-i ființa cea mai scumpă.
Cea mai rară, cea mai pură
Pe care Domnul a creat-o
Să ne dea învățătură...

Să ne-ndrume pe cărare
Pas cu pas, clipă de clipă
Să ne ajute în urcare
Spre a Domnului aripă

Ea ne este îngerașul
Care ne veghează-n taină
Fără preț si cu credință
Protejează a noastră ființă

Multe-ncurajări emană
Peste ființa cea pribeagă
Ce-am primit-o pentru o vreme
S-o purtăm ca o reclamă

Să se vadă de departe
Cum omul de dinafară
Îl exclamă clar pe Domnul
Fără nicio îndoială

E darul pe care El
Ni l-a dat în astă lume
Să ne fie mângâiere
La bine să ne îndrume

Chiar de pare greu vreodată
Să primim a ei mustrare
Să punem ca o pecete
A ei învățături în faptă

Multe-ngrijorări ea poartă
Ca un jug pe ai ei umeri
Și o doare pentru noi
Când răul ne bate-n poartă

S-o cinstim cu chibzuință
Căci zilele-i sunt numărate
Și să ne rugăm fierbinte
Să-i dea Domnul sănătate

Să o țină lângă noi
Cât mai mulți ani cu putinţă
Să îi fim ascultători
Să bucurăm a ei ființă

Atât timp cât o avem
Să-i dăm prețul cel mai mare
Ca sa trăim mult pe pământ
Sub a Lui binecuvântare


Să nu nesocotim defel
Familia care am primit-o
Si în spărturi să stăm mereu
Prin credința care-am dobândit-o

Să nu lăsăm pe cel mișel
Să rupă lanțul ce ne leagă
Ci-n rugăciuni noi să cerem
Protecție pentru casa întreagă.

Aurelia Coman