Mai treci Doamne, pe la noi!

Mai treci Doamne, pe la noi!

Mai treci Doamne, pe la noi
Să vezi dacă-avem credinţă,
Căci de-alt fel, săraci şi goi
Ne vom zbate-n necredinţă!

Şi nu ne-om putea distinge
'N lupta groaznică, pe cale;
Prin credinţă, vom învinge
Trecând orice deal şi vale!

În lucrarea aceasta, cruntă,
Firea noastră, de-a supune,
Nu putem sta fermi în luptă
Şi-Ţi ' nălţăm, o rugăciune:

Mai treci Doamne, pe la noi
Spre-a ne învăţa căci harul,
Nu ne vrea săraci, nici goi,
Ne vrea-mbogăţiţi, în darul,

De-a avea credintă, -un bob!
Fie! Cât e bobul de muştar,
Şi-astfel gândul va fi-un rob
Pe-al credinţei Sfânt Altar!

Prin credinţă vom străpunge
O, toate săgeţile arzătoare,
Când cel rău el ne împunge
Să ne trântească-n pierzare.

Mai mult ca oricând credinţa
E-un zid straşnic la-ncercări;
Prin ea avea-vom stăruinţa
De-a sta tari, în strâmtorări!

Treci şi-astfel ne cercetează
Să stăm tari toţi în credinţă,
Având mintea tot mai trează
'N scopuri noi, spre biruinţă.

Flavius Laurian Duverna
17 iulie 2010