Mai treceți pe acasă

În grinda casei, cari la șezătoare
Brodează vise ne-mplinite încă,
În fiecare decupare doare
Un gol în piept, o rană mai adâncă.

Iar vatra vitregită de odoare
O umezește lacrima de mamă,
Un fir de praf va spune ce dor mare,
Cu câtă dragoste la piept îi cheamă.

Copiii mei, mai treceți pe acasă,
Veniți să colindăm la masă, roată,
Până când nu se surpă grinda roasă,
Până dospește-o pâine în covată.

Ca pe-un gherghef mi-e inima-n răbdare
Un dor nepotolit brodeză, -nțeapă
„Nu mă uita”, înlăcrimata floare,
Cu-acest buchet voi coborî în groapă.

Nu-mi plâng de milă, e Isus cu mine,
Îi simt alături umărul sub cruce,
Vreau să vă văd, să știu că sunteți bine,
Că țineți Calea care la Cer duce.

În grinda casei, cari la șezătoare,
Se surpă lutul găurit de ace,
Războiul țese dorul cel mai mare:
Pe-un nor de slavă Mirele se-ntoarce.