Mai sus de stele am pornit

Mai sus de stele am pornit
autor. Diana (G. U)

Mai sus de stele am pornit,
Spre Țara minunată,
Un Rai... El Domnul mi-a promis,
Al meu cerescul Tată,
Eu în cuvântul Său mă-ncred,
Și-a Sa făgăduință,
Căci El e Cel ce-a dezrobit,
Din lume-a mea ființă.

Mai sus de foșnet de păduri,
Mi-e gândul azi pe cale,
Căci nu aș vrea să fiu cuprins,
De întristari și jale,
Puterea cerului alin,
Îmi dă în orice clipă,
Și-n a iubirii zbor azi sunt,
Mereu pe-a ei aripă.

Mai sus de vârful cel înalt,
Aș vrea să fiu îndată,
La brațul Celui preaiubit,
El mie-mi este Tată,
Ce minunat e visul meu,
De-a fi o veșnicie,
Cu-al meu Iubit unde va fi,
O vreme veșnic vie.

Mai sus de soare și de nori,
Aș vrea a mea oprire,
Eu să o am căci visul meu,
Sfârșește-n nemurire,
Eu împlinirea lui aș vrea,
Să-mi stea mereu 'nainte,
Căci visul vreau a se sfârși,
În cele veșnic sfinte.

Să trec de toate aș dori,
Ce azi mă mai desparte,
De cele veșnice ce sunt,
De mine-atât de-aproape,
Sa trec de ape și de văi,
Spre-un răsărit de soare,
Acel ce-i fără de apus,
Ce-ndată va apare.
Amin