Mai privește înc-o dată

Mai privește înc-o dată, Doamne către-acest pământ,
Poruncește să se-oprească, inimi ce se-aud plângând,
Mai coboară îndurare, lasă astăzi pacea Ta,
Ca să simtă mic și mare, cât de dulce este ea.

Mai privește din înaltul, locului Dumnezeiesc,
Către cei care în luptă, Doamne greu ei obosesc,
Biruința e la Tine, las-o astăzi Dumnezeu,
Așternut pe-adâncul mării, să se-ntindă planul rău.

Vrăjmășia să se pună-n loc de frunte... n-o lăsa,
Să ridici înalt hotarul, între-ai Tăi copii și ea,
Dragostea fă să devină, între cei de pe pământ,
Legătură cea divină, dragostea-i prin Duhul sfânt.

Să se vadă doar lumina, ce-ai lăsat-o suferind,
Când pe dealul fără milă, ai urcat cu greu iubind,
Când iertai fără-ncetare, când în cuie te băteau,
Aducând pacea divină, bicele când te loveau.

Mai ridică azi ocara, mai revarsă azi puteri,
Mai dă zboruri către ceruri, peste munți înalți și mări,
Mai dă Doamne mântuire, căci la Tine este ea,
Strigă ca să se trezească-ntreg pământu-a te vedea.

Mai dă norii la o parte, ca să luminezi mereu,
Soarele neprihănirii, numai Tu ești Dumnezeu,
Tu ești Stânca mântuirii, lăsa cercetarea Ta,
Să cunoască omenirea, cine este dragostea.

Mai privește înc-o dată, Doamne către-acest pământ,
Fluturat de deznădejde, de al necredinței vânt,
Haina albă dăruiește-i, și o clipă nu-l lăsa,
Ochii către cer ridică-i, ca să vadă slava Ta.
Amin