Mai poti, o Doamne?

Mai poți o, Doamne, să privești spre lumea asta moartă?
Spre oameni care-n inimi doar ură azi mai poartă?
Mai poți să ai răbdare și să înduri păcate,
Mai poți o, Doamne Tată, să le suporți pe toate?

Mai poți să-i crezi pe oameni, când fac promisiuni,
Mai poți s-asculți atâta minciună-n rugăciuni?
Mai poți primi cântări și poezii pe-altar,
Când dăruirea noastră e nulă pe cântar?

Mai poți azi să Te bucuri de laude, osanale?
Când până și-n biserici auzi doar vorbe goale?
Mai poți schița vreun zâmbet când toți au măști pe față,
Când peste tot, credința, e doar de suprafață?

Mai poți oare să torni din Duhul Sfânt curat
Știind c-atât de mulți de El au profitat?
Când vezi atâta ură, să ne iubești mai poți,
Știind cum răutatea ne-a afectat pe toți?

Mai poți răbda o, Doamne, aceste mari păcate?
Mai vrei să schimbi vieți ce sunt contaminate?
Mai poți simți căldură cu-atâtea inimi reci,
Tu oare, ce primești de la noi, ăştia seci?

Ești bine oare, Doamne, ce faci acolo sus?
Mai poți răbda vreo clipă sau poate Ți-a ajuns?
E cineva cu Tine sau toți Te-au părăsit,
Cum Te simți, spune-mi Doamne, mai poți fi fericit?

Mai poți deschide cerul să vină fii- acasă,
Mai poți să îi inviți să se-așeze la masă?
Când tot Ți-au risipit, să îi primești mai poți?
De unde ai iubire să-i poți ierta pe toți?

Mai poți lăsa lumina din cerul tău de sus?
Sau să răsari un soare ce-acuma a apus?
Când ne-a cuprins căscatul, și somnul și visarea,
Mai poți să pui cocoșii să ne dea deșteptarea?

Când lumea se mândrește și se luciferează
Când toți în șir pe Diavol, în ceață, îl urmează,
Când nimeni nu Te-ascultă și își fac de cap toți
Mai poți o, Doamne, Tată, să ne iubești, mai poți?

Mai poți să ne privești cum stăm nepăsători,
Dar în biserici toți suntem învățători...
Mai poți să vindeci răni când Tu ești Cel rănit,
Mai poți da vindecarea la timpul potrivit?

Suntem pierduți demult o, Doamne, și ne doare,
Am vrea ca să ne faci o vie cercetare,
Trezește-ne la viață și pune-n noi lumină,
De azi vrem să trăim o viață fără vină.

Și iartă-ne că cerul nu știm să-l prețuim,
De-acuma nu ne place, cum să îl moștenim?
Cum să primim cununa când nu vrem să luptăm,
Și cum să-Ți simțim pacea când veșnic ne certăm?

Ajută-ne de astăzi s-avem inimi curate,
Dezleagă-ne din lanțuri și dă-ne libertate,
Dă-ne balsamul sfânt ce poate vindeca
Și-ajută-ne ca veșnic, să Te putem urma!

Îți mulțumim, Părinte că nu ne-ai alungat,
Deși întreaga viață trăit-am în păcat.
Îți mulțumim din suflet că încă ne iubești,
Și vrei să fim cu Tine în slăvile cerești.

Îți mulțumim că încă ne rabzi și ne aștepți,
Dar în Împărăție primești doar înțelepți,
Îți mulțumim că ești așa de bun cu toți,
Cum poți, să fii așa, Doamne? Spune-mi: Cum poți?