Mai mult si mai bine

Mai mult, mai bine

De ce ma simt ca-s stingherita si nu in largul meu se pare
Doar pasesc de mult alaturi de cei sfinti pe-a Sa carare.
Port in mine sentimente si mi-a atras in sus iubirea,
Si dintre ele mai transcede Domnul Isus si mantuirea.

Dar de-atatea ori in viata, ma fura cel viclean si rece,
In ziua care-s mai grabita, cu lacrima ce ma petrece.
Apoi ma redresez in sine, si zic ca maine-i alta zi,
"Un inceput din nou Isuse," dar tot asa ma voi trezi.

Si zboara timpul obosita, sa nu fiu sluga celui rau,
Cu mari comori ademenita, ma zbat sa fug de jugul sau.
De aceeia printre raze, ma uit in sus nu la pamant,
Ca mi se pare ca-s aduse, sa ma ridice rand pe rand.

Si sa-mi inalt spre cer dorinta, s-o vad in toate implinita,
De la o geana de lumina sa am salutu-i fericita.
In fata Celui sfant si vesnic, 'NAINTEA TRONULUI ALES,
Sa ma inchin azi bucuroasa, spunand ce multe am ades.

Sa pot un lac sa fac din ochi, in val sa scald vesmantul Lui,
Ca eu, nimic am fost odata, acuma sunt copilul Lui.
Nu vreu nici merit, nici avere, sa sting din setea mea cu ei,
Nimic ce ar dori vrasmasul, ce mai imbie ca sa iei.

Si chiar jos de voi ajunge, in ochii celora "trimisi,"
Eu doresc sa stau alaturi de cei ce-n fapte sunt alesi.
Ce ma saluta cu blandete si-n rugaciuni ung ochii mei,
Solii ceresti ce au menirea sa stearga lacrima din ei.

Si ma atrage Adevarul, rostit pe valuri de argint,
In glasul celora ce canta cu jerfte cand pe-altar descind.
Si nu uit marea promisiune ca voi fi odata-n cer,
In partea cea mai maiestoasa, la dreapta Tatalui cum sper.

Si-n ea se zbate peste veacuri, o singura barca la maluri,
Din clipa aceeia destinata, la noi sa vie dintre valuri.
Si sa aduca iarasi lumea intr-o noua armonie,
Stergand toata parodia celui rau din vesnicie.

Sa o lege printre gratii de eterna cale scrisa,
Intre paginile sfinte ce a fost aici admisa.
Aratand semne prea clare ca este sfarsit de veac,
Veacul acesta de-ndurare in care putini se plac.

Mai putini mana de pace dau in fiecare zi,
Si de s-ar putea ar face, tot ce firea ar dori.
Dar eu stiu clar ca acuma, aproape e Adevarul,
Care parca l-ar zdrobi cel rau de i-ar sti misterul.

Dar mai bine-i sa ma bucur ca o sansa mi s-a dat.
Sa ma sillesc in lucrare ca sa-i fiu mereu pe plac.
Domnului ce ne aduce de sus hrana minunata,
Pentru cei ce-s doritori sa fie cu El odata.

Nu-i mai bine sa te bucuri ca s-a mai dat inc-o zi,
Sa ai indurare, pace si iertare de-ai dori?
Cere de la EL acuma cat nu a sosit aici,
Sa lase a Sa iubire si cu ea spre cer sa pleci.

De n-ai ridicat pe-altar, o jertfa de multumire,
Spune-i sa primeasca dar, inima ta ca jertfire,
Ca tu vrei s-o daruiesti curatita-n sange sfant,
Ce-a curs din trupul lui Isus, cand a fost pe-acest pamant.

Amin