Mai iartă-ne

Mai iartă-ne. .

Mai iartă-ne din nou o, Doamne,
De tot ce vezi greșit în noi,
Că-s multe cele ce ne-nhamă
La tot felul de juguri noi.

Ne temem și ne frământăm adesea
Purtați fiind de valul firii, Uitând că Tu ți-ai pus pecetea
Cu dragoste pe toți copiii!

Ne iartă, drag și bun Părinte,
De slăbiciuni și temeri multe
Că de-Ți ascunzi o clipă Fața,
Ne prăbușim fără cuvinte!

E greu să-naintăm pe cale
Când valuri vin si vânturi grele,
Se-abat asupra vieții noastre
Slăbindu-ne dorul de stele.

Cu lacrimi te rugăm, O, Tată,
Să nu ne lași nicicând
din mâna-Ți
Cea scumpă, binecuvântată,
Cea ridicat povara
lumii!

Și dacă vezi că lacrimi multe
Vor curge pe-ale noastre fețe,
Mai lasă-un susur blând din munte
Să ne aline, să ne-nvețe.

Căci numai Tu, O Doamne sfinte,
Ne mângâi în a noastre lupte,
Când răni adânci rămân deschise
Tu ne conduci gândul la Cruce!

De aceea-Ți mulțumim prea Sfinte
Că ne-ai iertat și ne iubești
Și nu ne lași singuri pe cale,
Căci Tu nespus ne prețuiești!