Mai e puțină vreme

Mai e puțină vreme, e clip-atât de-aproape,
Cu Domnul împreună, în veșnicii vom fi,
Acolo niciodată, nu vor mai fi nici lacrimi,
Acolo fericirea, în veci ea va domni.

Mai e puțină vreme, puțin până la capăt,
Vom fi cu El în slavă, cu-al nostru Dumnezeu,
În urmă va rămâne, tot azi ce-i suferință,
Tot azi ce-aduce teamă, dorind să facă rău.

Un pas ne mai desparte, de marea sărbătoare,
Se-aude azi cum strigă, Acel ce va veni,
Nu mai e mult... e-aproape, va coborâ din slavă,
Mireasa Sa aleasă, la cer a o răpi.

Din trâmbiță răsună, se-aude atât de tare,
E clipa ce ne spune, că-ndată ea va fi,
Acea care alungă, o beznă-ntunecată,
E clipa ce aduce, o nesfârșită zi.

Mai e puțină vreme, nu vor mai fi nici dealuri,
Pe străzile de aur, vom fi cei ce pășesc,
Unde nu e tristețe, dar nici amărăciune,
Doar zâmbete-s în ceruri, vre-o dat ce nu sfârșesc.

Din zarea cea albastră, se-aude azi cum vine,
Cu Țara veșniciei, să ne o dea în dar,
Dă la o parte munții, El va opri și timpul,
Va ridica-ntr-o clipă, chiar orișice hotar.