Mai dă-mi o lacrimă să curgă

Ma-i dă-mi o lacrimă să curgă,
Din rănile care mă dor,
Să vindece a mele aripi,
Căci mult aș vrea... doresc să zbor.

Mai dă-mi un strop din milă Doamne,
Să pot să-naintez aș vrea,
Să fac un pas nu pot Isuse,
De nu cobori Tu mila Ta.

Mai dă-mi nadejde-n încercare,
Să nu mă pierd pe-adânc de val,
Chiar dacă noaptea e prea lungă,
Lumină dă-mi să văd un mal.

Să-mi dai sărutul dimineții,
Pe buze să-mi aștearn-un cânt,
Ce-alungă umbre vii și șoapte,
Cântarea poate-opri și-un vânt.

Mai dă-mi o clipa de nădejde,
Să nu cobor... să urc doresc,
Ridică-mi greul de pe pleoape,
Spre Tine Doamne să privesc.

Să văd un soare ce răsare,
Să urc pe raze ce cobori,
Mai dă-mi o caldă adiere,
Ce-i ca mireasma cea de flori.

Mai dă-mi în suflet primăvară,
Să nu mă tem de groaza rea,
Adusă ce-i de vremi din urmă,
O Doamne fii și Tu în ea.

Să fim în doi pe o câmpie,
Cei pIina doar de flori ce-s vii,
Să fim pe străzile de aur,
Îndrăgostiți ca doi copii.

Să nu se termine vre-o dată,
E tot ce pot să îmi doresc,
Acele vremi doar de odihnă,
Căci mult doresc să odihnesc.

E lupta grea dar știu că vine,
Sfârșitul ei... care va fi,
Când pe un nor Tu plin de slavă,
Ca să mă ei vei reveni.
Amin