Mai dă-mi o clipă Doamne

Mai dă-mi o clipă Doamne, ca cea de la-nceput,
Când te-ntâlneam pe Tine, când eu te-am cunoscut.

Când lacrimile mele, cu dragoste ștergeai,
Din cer când pentru mine, în noapte coborai.

Mai dă-mi să simt fiorul, al dragostei dintâi,
Prin Duhul sfânt cu mine, aș vrea ca să rămâi.

Cu Tine nu mi-e teamă, eu munții să-i străbat,
Cu Tine pot de valuri, să trec pe mare-ndat.

Mai dă-mi o dimineață, mai dă-mi un răsărit,
De dor plin și iubirea, ce-adânc m-a copleșit.

Rămâi până-n apusul, de vremuri care vin,
Cât sunt aici eu Doamne, numai un pelerin.

Mai dă-mi un strop de rouă, ca să mă-nveselesc,
Mai pune dor în mine, ca eu să mă grăbesc.

Să am doar după ceruri, un dor sub har divin,
În inima-mi deschisă, să fiu de Tine plin.

Mai dă-mi să gust iubirea, eu știu... nu s-a schimbat,
Mereu mi-a fost aproape, eu m-am îndepărtat.

S-o am din nou aprinsă, atât eu îmi doresc,
Să spun că prima oară, cu foc... cât te iubesc.

Mai dă-mi avânt pe aripi, de dragoste și dor,
Să-mi fie poposirea, doar la al Tău izvor.

Mai dă-mi a Ta lumină, să nu mă rătăcesc,
Pe străzile străine, eu să nu hoinăresc.

Să fiu numai în voia, ce este doar a Ta,
Flămând fă-mă de Tine, să pot înainta.

Căci numai din cuvântul, ce-i sfânt de-mi voi hrăni,
Ființa mea Isuse, spre moarte nu voi fi.
Amin