Mai cred copiii nostri intr-o minune?

Veacul disperarii, perfid si misel,
renaste dumnezei cu pantec de-otel.
Eresuri straine,poleite-n cuvinte,
coboara-n suflet si-n minte.

Vopsiti in rosu,manjiti pe brate si dinti,
pe stadioane hipii dau concerte
in stranii ritualuri.Se numesc chiar sfinti
cu aura lor stramba,prelinsa peste plete.

Un barbos guru de-apartament
si-a convins ciracii.extaz si incantare,
invatand pe ei ca ar fi un instrument
divin,Mesia in chip de reincarnare.

Doamne,ispitele ne zguduie taria,
caci veacul e-ntors spre alta menire.
E hipi un sfant?E guru Mesia?
Sunt ale lor fraze mesaj de mantuire?

Privirea mi-o intorc spre Rastignit
si sufletul o clipa se ridica.
Vad patru cuie si un Hristos smerit
ce patima o-ndura din dragoste de oameni.

Vad spinii Lui si-o Inviere care
va fi a noastra si Raiul in mine creste,
cum creste Liturghia in Altare,
cand preotul solemn impartaseste.

Vad o mana mica,sfioasa si alba,
batand matanii la icoana poleita
a Sfintei Fecioare.O rugaciune calda
se murmura cuvioasa si smerita.

Mai cred copiii Tai in Altare si minuni,
in Maica Sfanta si Pruncu-i de la san,
in holdele sfintite,in datini si goruni,
in nasterea Ta,Doamne,din staulul cu fan?

Gabriel S. IORDAN-DOROBANTU
(Gavriil STIHARUL)