Mai bate azi la ușile-ncuiate

Mai bate azi la ușile-ncuiate,
Acel ce suferința a răbdat,
Puțini deschid să intre Salvatorul,
Ca să le fie sufletul salvat.

Mai bate azi iubirea-ntruchipată,
S-aducă mântuire celor morți,
În fața lor ar vrea ca să deschidă,
Al cerurilor sfinte-nalte porți.

Mai bate azi cuvântul să trezească,
Ființele ce dorm în drumul lor,
Strigarea se aude... ea mai cheamă,
Azi suflete l-al vieții viu izvor.

Din ele să se-adape oropsiții,
Ologii și acei ce-s rătăciți,
La ușa lor mai bate mântuirea,
Să fie la sfârșit la cer răpiți.

Mai strigă astăzi cerul spre pământul,
Ce doarme în păcate rătăcit,
De semnele de sus ce se arată,
Cu dragoste mai este azi trezit.

O vreme de-ndurare se mai lasă,
Căci dragostea ce-o are Dumnezeu,
Ea este fără margini, e iubirea,
Ce-odată îl jertfea pe Fiul Său.

Mai bate azi la uși dar vine vremea,
Când nu va mai bătea la ușa ta,
Deschide-i ca să intre mântuirea,
O-ntreagă-Mpărăție îți va da.

Bătaia se aude dar urmată,
Ea este de un timp ce-i prea târziu,
Și-atunci de vei striga... nu va aude,
În veci vei rămânea într-un pustiu.
Amin