Mădularul

-Cu câtă-nţelepciune Doamne
Ai creat omul pe pământ!
Când îl privesc, văd o minune,
Şi mă cutremur, mă-nspăimânt.

Câte ţesuturi ai pus oare
În fiinţa unui muritor?
Dacă-ntrun mădular ce-l are
Ai aşezat aşa comori!

În jurul meu admir lucrarea
Pe care Tată ai creat-o!...
Nu pot descrie eu splendoarea
Pe care-aici ai aşezat-o!

Doi ochii lumină cristalină
În trupul meu tu ai ţesut!
O parte-n eii ascunde-o taină
Iar alta un necunoscut!....

Cu eii admir lucrarea Ta
Ce ai făcut-o pe pământ!
Privind la cer văd slava Ta,
O galaxiei, prin cuvânt.

Multe culori nedefinite
Privirea ochilor adună;
Şi pentru eii sunt nestemate
Din care- mpletesc o cunună.

Ce pus-ai Doamne în prvire,
Să descifreze-aşa culorii?
Să vadă soarele-n pornire
Şi luna ieşind după norii;

Întinderea cerească-n noapte
Cu al ei ochii luminători;
O, ce splendori sunt aşezate
Toate le-admir şi sunt comori!

Ce frumuseţe ne încântă
Privind la farmecul naturi!
La floarea frumos învelită
Şi pomu-n mijlocul pădurii;

Ochiul e doar un mădular
Pe care noi l-am dobândit;
Când viaţa ni s-a dat în dar
Fiind creaţi de Acel sfânt.

Dar dincolo de lumea acesta
E-o ţară ce n-o pot descrie!
Doar prin credinţă-nţeleg Tată
Căci este-un loc, Ş-o-mpărăţie!

Cum va fi oare-n veşnicie
În universu-l infinit?
Cu ce splendori cerul ne-nbie
Cănd vom ajunge-n locul sfânt?

Ce trupuri oare vom avea?
Cu care vom străbate cerul;
N-avem cuvinte de-a reda
Şi nu cunoaştem noi misterul.

De-aş sta ca să descriu o Doamne
Cu ce aici, ne-ai înzestrat!...
Eu nu sunt vrednic, nici în în-stare,
Să pot descrie ce-ai creat.

Cu-atât mai mult în veşnicie
Tot ce va fi, e un mister!...
Nu-i om să poată-aici descrie
Ce ne aşteaptă sus în cer!...

Dar dacă-aicea o Stăpâne
Tu ai creat aşa splendori!
Cu cât mai mult acol' la Tine
Unde vom fi nemuritorii.
6/10/2005gl