Mă văd acasă-n ceruri

Nu mă mai văd în lume, în chinuri și dureri
Căci mă așteaptă-n glorie eterne mângâieri!
Nu mă mai văd în jale, aici, în valea morții
Ci cum ajung în ceruri, cum trec de pragul porții;
Nu mă mai văd în lacrimi, nu mă mai văd în chinuri
Ci sus, acasă-n slavă, cântând divine imnuri!
Nu mă mai văd în beznă, în moarte și în tină
Ci-n veșnică viață, în glorie și-n lumină!
Nu mă mai văd în lipsuri, plângând într-un spital
Ci-n veșnica splendoare, dincolo de Iordan!
Mă văd în veșnicie, cu îngerii în cor
Cântând cu bucurie Regelui Regilor!
Mă văd în haine albe, mă văd încununat
De Răscumpărătorul, al slavei Împărat.
Mă văd în sfânta casă, cu sfinții, fericit,
În locul după care atâta am tânjit.
Cu duhul sunt în ceruri, cu trupul. . pe pământ. .
Dar știu c-aproape-i clipa chemării-n raiul sfânt!
Visez oare prea multe? O, nu; știu ce visez,
Curând fi-va-mplinirea cerescului meu crez!
Mă văd în haine albe, cu îngerii cântând,
Departe de durere și de acest pământ!
Mă văd scăldat în raze de Soare făr' apus,
Cuprins de-a Sa splendoare, la pieptul lui Isus!
-O, Domnul meu, sunt gata, cu dor privesc în zare,
E liniște în mine, s-aud a Ta chemare!
Nimic nu mă mai leagă de beznă și de glie
Mi-e dor, Isus, de Tine, mi-e dor de veșnicie!
Mi-e dor că-n mine-i Duhul ceresc, mângâietor
Ce-mi spune că m-așteaptă eternele splendori!
O clipă doar lipsește, iar când mă vei chema
Desprins de lutul morții spre Tine voi zbura!
AMIN