Mă uit în jur şi nu-nţeleg,de ce......

Mă uit în jur şi nu-nţeleg
De ce atâta disperare,
După acei pe care-i pierd
Cei din iubita adunare...

Căci viaţa noastră e firească
Şi moartea noastră,pământească!
Dar cei născuţi dintr-un cuvânt,
Vor învia din sec mormânt!

Venim pe rând,plecăm de-a valma
Şi nu se ştie,orişicând...
Se poate să plecăm acuma,
Mult mai târziu sau mai curând!

Că anii vieţii nu contează
Că-s mulţi sau c-au rămas puţini,
E important să-l ai pe Domnul
Că sufletul tău e divin!

Mă doare după aceia care
Mult prea devreme au plecat
După aceia ce-s la Domnul
Şi de aicea s-au mutat!

Dar inimia se rupe-n şapte
După aceia ce-au murit...
Şi au plecat,s-au dus la moarte
Pentru că nu s-au pocăit!!

O suflet ce auzi cuvântul!!!
O vino azi la mântuire...
Şi-atuncea,Domnul nostru,Sfântul,
Te va scăpa de la pieire...

Vecinul meu a auzit
Că mântuirea n-are preţ,
N-a vrut să moară pocăit
Şi a privit-o cu dispreţ!

Bunicul şi-a încheiat viaţa
După mult timp de rătăcire,
Aflând că Domnul nostru Isus,
S-a dat şi pentru el jertfire!

Dar tu suflete dragă???
Tu cum ai vrea ca să sfârşeşti?
Nu-ai vrea tu,oare, mai degrabă
Ca astăzi să te pocăieşti???

Să laşi tu viaţa ta murdară
De mult şi dulcele păcat,
Ce te-a-ntinat ca pe o fiară
De Isus să fi depărtat???

Ooo...cum mă doare pentru tine...
Dar pentru cei ce i-am văzut...
Şi-n loc să vestesc mântuirea
Pe veci aceştia s-au pierdut!!!

Mă doare pentru casa mea,
Dar pentru tine dragul meu???
Pe Domnul oare nu-l durea
Murind pe cruce-n locul tău??

De ce să mori nemântuit???
Şi toţi din jur să sufere,
Că Isus mult el te-a iubit,
Primind în pălmi amare cuie!!!

Cum ce-i pe care-am cunoscut
Din lumea asta au plecat,
Aşa voi merge mereuaş
Şi eu spre locul mult visat!!!

Că nu-s mai breaz să lupt cu firea
Ci ea va trebui să moară!!!
Şi să-nviez să văd iubirea
În nesfârşita primăvară!!!

Cum eu privesc această zi
Vei putea spune la fel???
Am siguranţa mântuirii,
Dar şi un dor să-l văd pe EL...