Ma pierd

MĂ PIERD


Mă pierd ca o corabie în zbor pe valuri tari,
Mă pierd departe în Tine şi-n munţii cei mai mari.
Mă pierd pe înaltele doruri cu aripi din dragostea Ta,
În jur nu mai am pe nimeni mă pierd în imensitatea Ta.


Doamne de-aş cuprinde din Tine vreodata
Aş vrea să-T am iubirea să mă inunde toată.
Tu ţii pe palme-ntinse al meu pas tremurat,
Şi mă-nveleşti cu drag în frig de am rămas.

Mă pierd cand ochii-Ti calzi se îndreaptă înspre mine,
Mă pierd Isuse Doamne cand mă despart de Tine.
Şi Tu pe mine-n taină mă urmăreşti mereu,
Mă pierd cand ştiu că viaţa e în mana Ta şi eu.

Tu dai deoparte ploaia şi n-are nici un spor,
Cand trec opreşti şi norii şi vantul stă pe loc.
Tu ai chemat căldura să-mi facă un veşmant,
Mă pierd cand ştiu Isuse cat ma iubeşti de mult,


Şi chiar de laşi pe mine al nopţii trist omer
Mă pierd Isuse dulce în somnul cel stingher.
Şi-atuncia ştiu că ochii-Ti, asupra mea veghează,
Şi pierd din înălţime şi eul mă trădează.

Şi simpt că e puternic Cuvantul pentru mine,
Mă pierd cand ştiu Isuse că n-am făcut un bine.
Iartă-mă o Doamne, de spun că–mi eşti alin,
Mă pierd cand înainte aduc al meu suspin.

Şi chiar o ispitire în Tine-I făr putere,
Căci Tu mă iei de mană eşti singura avere.
Ai lăsat nemurirea şi a vieţii sfinte daruri,
Ai părăsit mărirea să suferi greul calvarul.

Atuncia am văzut ce dragoste curată,
A fost atat de mare că n-ai ţinut la viaţă.
Şi chiar în clipa în care aflat-am adevărul,
Mă pierd de drag că iată, vedea-voi şi eu cerul.

Şi mi de paşi în noaptea din neguri răzvrătită,
M-au îndreptat spre Tine spre viaţa nesfarşită.
De aceia în cuvantul ce-l spun mereu mereu,
Un singur gand mă prinde şi-n el mă pierd şi eu.


Cand ştiu că apăsarea Tu ai îndepărtat-o
Cand ştiu că răsplătirea de fapte ai lăsat-o,
Mă pierd şi stau uimită şi n-am mai întalnit
O grijă atent purtată prin val a potolit.

Cand ştiu că Tu Isuse m-ai ales să fiu mireasă,
Mă pierd de dragul Tău şi vreau să viu acasă.
Că nici o bunătate de mare interes
Nu va mai fi pe lume şi nici nu are preţ.

Dar Domnul Dumnezeu în hotărîrea luată,
A pus pe altarul slavei o jertfă necurmată.
Pană cand suna-va al trîmbiţei glas tare,
Şi înspre cer zbura-vom spre marea sărbătoare,

Mă pierd Isuse dulce de dor mă pierd pe cale,
Şi stau şi Te aştept luptand cu înfocare.
Şi ochii înspre ceruri se îndreaptă tot mereu,
Te caut să vii Isuse, mă pierd de dragul Tău.


AMIN