Ma-ntorc cu multumire

Nu am stiut atunci incotro ma indrept
Un pas mai sus am pus, spre nestiinta,
Nu am stiut atunci daca e drumul drept,
Sau daca fericit Ii voi cadea la piept
Din incercarea grea, cu umilinta.

Nu am stiut atunci ce va aduce maine,
Dar cel ce-i viu in veci, puternic Savaot
Si-a aplecat privirea si inima spre mine,
Caci eram prins in frica, in spin si-n maracine
Si am strigat: O Doamne! sunt singur si nu pot

Nu am stiut atunci puterea Lui cea mare
Si gandul mi-l cunoaste nimic nu-i nepatruns,
Dar eu ma credeam singur, lispsit de-orice scapare,
Insa mi-a aratat ca-n vremuri de-ncercare
Numai pe El sa-l am si-mi este indeajuns.

Veni momentul greu cand am stat fata-n fata
Si am cerut paharul sa fie mai usor,
Insa El stie totul, stie a mea viata,
Stie cum sa ne-ajute si sa ne dea povata
Si-n data m-am simtit cuprins de-al Sau fior.

Si m-a purtat in zbor pe varf de-ntelepciune,
Pe pagini de scriptura si-atunci am invatat
Ca tot ce este scris, ceea ce El ne spune:
\"Puterea mea e mare in a ta slabiciune.\"
Este curat si sfant, e drept si-adevarat.

Ma-ntorc cu multumire acum la Tine Doamne
Si tot ce am mai scump pe veci iti daruiesc,
Caci ai murit pe cruce prins in 4 piroane
Si-ai dus batjocuri grele, pe cap de spini coroane
Ca sa primesc iertarea si viata sa primesc.

Ma-ntorc din nou la Tine si vreau sa-Ti multumesc
Povata Ta cea buna, cuvantul Tau divin,
A Tale mangaieri si harul Tau ceresc,
Iubirea Ta cea blanda si gand duhovnicesc
Cu noi toti sa ramana in veci de veci. Amin!