Mă grăbesc s-ajung acasă

Mă grăbesc s-ajung acasă,
Pasul meu eu mi-l grăbesc,
Vreau să stau în ea la masă,
Cu Acel ce îl iubesc.

Vreau ca să întâmpin zorii,
Cei ce sunt fără apus,
Să găsesc eu vreau odihna,
Ce-i la pieptul lui Isus.

Mă grăbesc spre răsăritul,
Infinitului ceresc,
Pentru clipa minunată,
Eu mereu mă pregătesc

Cu o haină fără de pată,
Inima-mi îmbrac mereu,
Ca să fiu eu vreau mireasa,
Marelui sfânt Dumnezeu

Mă grăbesc căci timpul trece,
Clipa când eu voi pleca,
Nu o știu dar știu că vine,
Gata vreau să fiu în ea.

Să pășesc pe treapta care,
E-nspre străzile-aurii,
Unde este a mea casă,
Locul celor veșnic vii

Mă grăbesc căci mi-este mare,
Azi dorința ce-o am eu,
De a-l întâlni mai iute,
Pe-al meu Tată Dumnezeu.

De-a rămâne-o veșnicie,
La-l Său braț biruitor,
Mă grăbesc s-ajung acasă,
Să se stingă al meu dor.

Să se stingă căci e mare,
Arde-n inimă aprins,
Nici de lacrimile multe
El nu poate fi azi stins.

Este-un dor de-a mea căsuță,
Unde fericit voi fi,
Cu-al meu Tată și cu sfinții,
Ce în ea-i voi întâlni.