Mă grăbesc s-ajung acasă

Mă grăbesc s-ajung acasă,
Unde sunt eu așteptat,
De un Tată care este,
Peste toate Împărat.

Ma grăbesc în pregătire,
O mireasă ca să fiu,
Celui ce îndată vine,
Să mă-nalțe din pustiu.

Mă grăbesc sa trec de ploaie,
Mă grăbesc să trec de nori,
Să ajung sub raze sfinte,
Pe câmpiile cu flori.

Unde nu va fi vre-o grabă,
Dimineți sau vre-un apus,
Căci acolo după zare-i,
Veșnicia lui Isus.

Ma grăbesc s-ajung în locul,
Unde doar voi odihni,
Chiar de grea mi-e alergarea,
Chiar dacă voi obosi.

Nu-mi opresc o clipă pasul,
Eu mereu doar mă grăbesc,
Să îmbrac neprihănirea,
Ca El să strălucesc.

Mă grăbesc sa strâng comoara,
Ce-i plăcută pentru cer,
Ca să pot cu ea eu trece,
Și de porțile de fier.

Graba mi-este azi grăbită,
Căci nu știu când va veni,
Cel care îndată vine,
Îl aștept eu zi de zi.

Mă grăbesc azi plin de dorul,
Ce îl țin în piept aprins,
Îl hrănesc cu multe lacrimi,
Să nu-mi fie dorul stins.

Într-un suflet mi-este graba,
Căci nu vreau să pierd nicicum,
Clipă revenirii Sale,
Care poate fi și-acum.

Poate fi ea și la noapte,
Și în ea alerg mereu,
Doar grăbit sunt căci îndată,
Vine Sfântul Dumnezeu.

Să fiu gata de plecare,
Vreau să fiu de El găsit,
Pentru asta eu pe cale,
Sunt un suflet ce-i grăbit.