Mă dărui

Măsor anotimpul de har ce-a rămas
Cu anii lumină ai inimii mele.
Alerg către cer, dar fac un popas
Pe-un pisc de Horeb, la margini de stele.

Încerc să adun în micu-mi ulcior
Din ciutura cerului vast, tremurând,
Extazuri, mistere, izvoare de dor
Etern să le-nchid la mine în gând.

Al vieţii periplu, durut litmus test,
Mi-e zestrea a tot ce urcând am făcut.
Traseul mi-e scris, din est pân’la vest
Prin foc şi prin ape adesea trecut.

Nu vreau să rămân un glas anonim
Să tac, modelat de-a lumii matriţă!
Căci Tu, Domnul meu, pe-acest ţintirim
Într-una mă vrei roditoare mlădiţă.

Şi vrei, Domn şi Rege al visului meu
Să fiu pe pământ un serv credincios.
Umil şi uimit şi datornic mereu
Să-Ţi dau tot ce am, să-Ţi fiu de folos.

La margini de timp, în fadic apus
Mi-ai dat profeţia s-o dăltui în vers,
Să spun omenirii de Tine, Isus,
Să fiu o lumină în veacul avers.

Să duc Vestea Bună, bogată în har
Ce curge din crucea ce ochii-mi văzură
Încins cu vigoare, cu râvnă şi jar
La orice-nsetat, la orice făptură.

Mă dărui acestui talaz de dorinţi,
Deşi port pe chip blazon efemer:
Cu goarnă de rugă pe buze fierbinţi
Voi fi necurmat al erei străjer.

Pe drumul spre cer mai fac un popas
Pe-un pisc de Tabor, tivit cu lalele.
Măsor anotimpul de har ce-a rămas
Cu anii lumină ai inimii mele.


30.03.2007