Mă cunoșteai, Isuse

Mă cunoșteai, Isuse,
Când nici nu existam,
Eram în cartea Ta,
Când viață nu aveam.

Doar plod fără de chip
Eram atunci, ciudat,
Dar mâna Ta cea sfântă
Cu Tin' m-asemănat.

Știai chiar câte zile
Pe-acest pământ voi fi,
Câte dureri si lacrimi aici voi întâlni,
Știai câte-ncercări și câte bucurii.

Știai c-am să mă nasc
Aicea în păcat,
Dar ai făcut un plan
Și m-ai răscumpărat.

Știai, o, Domnul meu
Că va veni o zi,
Când dragostea Ta mare
În piept o voi simți.

Aveai în planul Tău
Ca eu să Te cunosc
Și-ai rânduit o vreme,
Când haru-Ți să primesc.

Când mă simțeam că-s singur
Și zac în greu păcat,
Când mulți loveau în mine
Și toți m-au condamnat...

Te-ai coborât, Isuse
Și-n dragoste mi-ai spus,
Că este o salvare,
Prin sângele ce-a curs!

Uimit, am stat o clipă,
Să-ncerc să înțeleg,
Să aflu acest mister
Și taina să dezleg.

Cum, Cel ce este Viață,
El moartea a-ndurat
Și prin jertfirea Lui,
Să ierte-al meu păcat?

M-am străduit să aflu,
De ce un Rege sfânt,
S-a coborât din ceruri,
Să moară pe pământ? !

Dar mi-a răspuns Isus,
Cu vocea Lui duioasă
Că m-a iubit prea mult,
C-o dragoste cerească!

Și copleșit de harul
Divin ce l-am aflat,
I-am multumit nespus
Că viața mi-a salvat!

Și-am cunoscut atunci,
Mai mult ca niciodată,
Că-n jerta Lui cea sfântă
E-o dragoste curată!

Și-acum trăiesc mereu
Slăvindu-L pe Isus,
Ce-a stat pe lemnul crucii,
Căci m-a iubit nespus.

Îl laud tot mereu
Și-aștept cu nerăbdare,
Să-L întâlnesc pe nori
La marea sărbătoare!
Amin!