Mă bucur

Mă bucur

Mă bucur Doamne că exişti
Şi-aduci speranţă celor trişti
Şi pui în cei ce plâng şi mor
Venirea Ta în ascuns dor.

Mă bucur c-ai făcut pământul,
Viaţa pe el şi în om gândul,
Asemeni Ţie să aleagă,
Să Te iubească, sau să cadă.

Mă bucur c-ai ştiut cum el,
Va părăsi al Tău Eden,
Dar ai avut gîndul salvării
Şi prin Hristos darul iertării.

Mă bucur că eu nu Te văd,
Ca să nu pier când ochi te sorb,
Dar pot să cred,plăcut să-Ţi fiu
Şi în al meu suflet să Te ştiu.

Mă bucur când sper în iertare,
Departe de-a lumii chemare,
Să am în minte şi în faptă,
Ce Duhul Tău vine să-mpartă.

Mă bucur şi de profeţie,
Ce-n mine vreau să fie vie,
Să las în urmă ce-i căzut
Şi să adun doar ce-ai cernut.

Mă bucur c-ai făcut odihna,
Ca-n noapte să îmi aduci tihna
Şi primul gând de la trezire,
Să fie îndreptat la Tine.

Mă bucur că în lumea rece,
Nu e doar boală şi tristeţe
Şi-n raza Ta de alinare,
Pui dragoste,pace,răbdare.

Mă bucur Doamne că sub soare,
Floarea renaşte din noroaie,
Că Tu o uzi cu-a vieţii apă,
Ca să nu moară-n lut,uscată.

Mă bucur Doamne,când Te laud
Şi-n Lege binele îl caut,
Să-mi dai mai mult neprihănire,
Cândva,să pot sta lîngă Tine.

Mă bucur că-mi dai bucurie,
Apoi s-o-nchin,s-o dau iar Ţie,
Pe ramuri de Tine aplecate,
Să cânte doar păsări curate.

Mă bucur că din timp trecut,
Umil învăţ ca să Te-ascult,
Ca-n timpul puţin ce-a rămas,
Să Îţi aud doar blândul glas.

Mă bucur că viaţa-n sămânţă,
Biruie iarna-n stăruinţă,
Căci legea ei de Tine-i pusă,
Ca şi credinţa-n mine adusă.


Mă bucur că îmi pui în minte,
Gânduri ce-apoi vin în cuvinte,
Iubirea Ta să o slăvesc,
Iubirea mea mereu s-o cresc.


Mă bucur că pot să Iţi scriu
Şi cu Hristos mereu să fiu,
Să-nvaţ,în gând la El să zbor,
Pe sub al lumii negru nor.

Acum când eşti aşa aproape,
O trâmbiţă ne mai desparte,
Aş vrea de fire să mă scutur,
Ca doar de Tine să mă bucur.