Mă arde azi dorul

Mă arde azi dorul

Mă arde azi dorul, s-ajung vreau acasă, în locul cu multe și mari bucurii,
Să nu calc pe pietrele care-s tăioase, să calc doar pe străzile ce-s aurii,
E dorul de Tată, e dorul de viață, acel care-n piept azi îmi arde mereu,
El gura-mi deschide să cânt o cântare, chiar dacă e timpul din urmă ce-i greu.

Aprinsă îmi este dorința ce astăzi, ea inima-mi umple c-un dor doar aprins,
Cu ea niciodată pe drumul spre-acasă, de nimeni nu pot că să fiu eu învins,
Căci este dorința de Domnul aprinsă, și tot doar de El astăzi sunt eu condus,
Spre clipa-ntâlnirii ce este aproape, condus sunt de Domnul spre-al vieții apus.

Mă-ndreaptă iubirea spre viața eternă, îmi spune ca pasul mereu să-l grăbesc,
Iubirea îmi dă o mai mare dorință, pe Domnul iubirii în ochi să-l privesc,
Îmi dă doar putere să nu-mi fie zborul, oprit în popas... să nu fie înfrânt,
De vremea venită ce tulbură zboruri, ce tulbură inimi chiar azi pe pământ.

Speranța mă face să văd doar lumina, ce-apare îndată când tot va sfârși,
Atunci când de mari bucurii mulți vor plânge, doar lacrimi cu zâmbet pe fețe vor fi,
Chiar dacă-s amare și multe pe cale, eu am o speranță în care sfârșesc,
Căci toate ce astăzi pe drum mă-nconjoară, îmi spun... vine Domnul... și eu îl zăresc.

Închid astăzi ochii și visul mă duce, odihnă să pot eu găsi undeva,
În locul în care e plin doar de pace, în Țara în care e dragostea mea,
Acolo e locul dorit ce-i de mine, e locul în care mereu îmi doresc,
S-ajung ca Acelui ce-n mine sădise... iubirea divină, să-i spun... că-l iubesc.
Amin(diana)