M-apasă Doamne-ntreg văzduhul

M-apasă Doamne-ntreg văzduhul,
E noapte dar... la Tine strig,
E seacă calea prin pustie,
E luptă grea... e ploaie... frig.

Întins pe-a morții nebunie,
Nu poți s-auzi Tu glasul meu
Ridică-mă... dă-mi și putere,
Din groap-adâncă strig azi eu.

Să nu mă dai aș vrea uitării,
Păcatul mă apăs-adânc,
Mi-e inima și gura-nchisă,
Aș vrea... dar nu pot ca să cânt

Stau aruncat în groap-adâncă,
Uitat de toți, sunt... părăsit,
Cu pleoapele ce stau greoaie,
Pe ochii mei... sunt chinuit.

Nu văd un soare ce răsare,
E noapte Doamne-n jurul meu,
O team-a morții mă cuprinde,
Iertarea Ta o vreau azi eu.

Cu ape tulburi ma-nconjoară,
Al vieții curs... sunt obosit,
Odihnă n-am în valea morții,
Dă-mi mâna... vreau să mă ridic.

E noapte dar... și noapte-ascultă,
Când se aude glasul Tău,
Tu poruncește-i să se-oprească,
Un mers prin ea e-atât de greu.

Nu vreau să îți cunosc mânia,
Nici spaimele ce nimicesc,
Nenorocit sunt dar strig tare,, , O Doamne bun, mult te iubesc".

Să-ți cânt doresc azi îndurarea,
Deschide-mi inima căci vreau,
Cu legământul să mă laud,
Și lauda Ție să-ți dau.

Bunăvoința Ta-i putere,
Un picur eu din ea aș vrea,
Să pot ca să ridic privirea
Să pot ieși din noaptea grea.

Tu ai născut și munții Doamne,
Și dimineața o-nflorești
Dar în apus îi dai odihnă,
De toate Tu te îngrijești.

Ești cetătuia de scăpare,
Adăpostește-mă în ea,
Căci urlă lupii... dau târcoale,
Și sfâșie ființa mea.

Nenorocirea mă aleargă,
Tu izgonește urma ei,
Închide gura din adâncuri,
Ea este gura celor răi.

În urma ei doar stropi de sânge,
Ea lasă Doamne Dumnezeu,
Rănește inima-mi plăpândă,
E rana grea... e-atât de greu.

Tu-nveselești întreg pământul,
Înveselește-mă de sus,
Ascultă-mă... mă vrea adâncul,
De mine Tu nu sta ascuns.

Sunt amărât... înviorează,
În mine Duhul întristat,
Primește simțământul Doamne,
Căci te iubesc cu-adevarat.

Oprește cursa-n rătăcire,
Cu inima în fața Ta,
M-aplec căci vreau lumina vie,
Să o zăresc în noaptea grea.

Urăsc o cale a minciunii,
Desăvârșită-i ură mea,
Întoarce-te azi către mine,
Doresc să văd doar fața Ta.

Te chem din clipa încercării,
Suspină sufleutu-mi setos,
În Tine mă încred în toate,
Tu fă-mă Doamne glorios.

Abate-mi gura de la rele,
Sa tac când stau în fața mea,
La ușa buzelor stai Doamne,
Să pot doar ruga înălța.

Cu glasul meu strig către Tine,
Îmi vărs necazul și doresc,
Să mă auzi... mâhnit mi-e Duhul,
Întinde-ți mână-n dreptul meu.

La Tine pot găsi scăparea,
Și izbăvirea pot găsi,
Nu pot să tac... îmi strig amarul,
Din temniță vreau a ieși.

De sabia cea ucigașă,
Salvează-mă... eu mult aș vrea,
Să cânt cântarea biruinței,
Când vei veni din slava Ta.

Vreau inima să am curată,
În clipa când vei reveni,
Deschide-mi gura să vestească,
Cu tot ce-mi dai a împlini.

Ești Dumnezeu Atotputernic,
Suspin după-nduratea Ta,
Pe limba mea pune-mi cuvântul,
Lumina ca să pot vedea.

În cursa negurei păgâne,
Nu vreau să cad... stai Tu mereu,
În fața mea căci mare Doamne,
Ești numai Tu... cel mic sunt eu.

Tu ocrotește-mi astăzi viața,
De Tine-n toate să fiu plin,
Și-atunci când zboară iar săgeata,
De vrăjmășie și venin,

Păzește-mă de uneltirea,
Acelor ce nu te slujesc,
De vorbele ce sunt amare,
Ce cu durere doar lovesc.

Ce m-au trimis în prăbușire,
Necredincios astăzi te chem,
Din suferință ia-mă Doamne,
Căci vreau la pieptul Tău să gem.

Să simt o rară frumusețe,
Să simt doresc iubirea Ta,
Ridică-mă din prăbușire,
La locul larg Tie-a-ți cânta.
Amin