M-am întors

M-am întors

Tot ce îmi dădea în dar
Lumea cu plăcerea ei,
Era doar un fals și-amar
Tip de trai, fără temei.

Căutam în stânga, dreapta,
Să găsesc un loc al meu.
Nu știam că mă așteaptă,
În prag Tata - Dumnezeu.

Am umblat fără de țintă
Într-o lume de nimic,
Până când m-a strigat Domnul
Și m-a făcut ucenic.

Mi-a oferit un rost în viață,
Punându-mă în planul Lui,
Dăruindu-mi iar speranță
Pe dealul Calvarului.

Am știut atunci, pe loc,
Că am în ceruri, sus, un Tată,
Care mi-a fost de-ajutor,
Și nu m-a lăsat vreodată.

Ori de câte ori pe cale
M-am crezut abandonat,
Dumnezeu a întins mâna
Și pe brațe m-a purtat.

N-a lăsat a mea ființă
Să fie de tot sleită,
Căci știa că, prin credință,
De El va fi folosită.

Toate acele încercări
Ce-a trebuit să pătimesc,
M-au făcut ca, printre lacrimi,
Pe Isus să-L întâlnesc.

La momentul hotărât
El Și-a trimis cercetarea,
Spunând un singur cuvânt,
Potolind vântul și marea.
….
Tată, Tu întotdeauna
M-ai vegheat și protejat.
Mulțumesc pentru salvare,
Pentru scopul ce mi-ai dat.

Inima azi îmi zâmbește
Când privesc la ce-a trecut.
Văd acum, în orice clipă,
Cât de mult m-ai susținut.

Bucuros am fost când viața
Mi-ai umplut-o de culoare,
Și când ai făcut pe cer
Să apară iarăși soare.

Atunci am știut că locul
Nu mi-a fost nicicând în lume,
Ci întruna lângă Tine
Trebuia să fiu, Stăpâne.

Însă Tu, plin de-ndurare,
Ai strigat numele meu.
Mi-ai dat pace pe cărare,
M-ai făcut copilul Tău.

De această bucurie
Nu vreau să mai fiu lipsit.
Voi fi plin de veselie:
M-am întors! M-am pocăit!

Amin.