M-ai învățat

M-ai învățat să port tăcerea, când strâmtorarea era grea, ca să cunosc când a Ta gură, vorbește Doamne prin a Mea.
M-ai învățat să-ți cunosc glasul, din groap-adâncă când strigam, doar Tu îmi răspundeai când iară, răpus în ea mă așezam.
M-ai învățat gustul iubirii, când ura răni doar îmi făcea, atunci balsam de vindecare, doar Duhul Tău îmi aducea.
M-ai învățat ce-i răsăritul, că este bunătatea Ta, când nu știam a lui valoare, atunci când el doar răsărea.
M-ai învățat ce este vântul, ce scutură tot ce e rău, când nu știam că el se-oprește, când hotărăști Tu Dumnezeu.
M-ai învățat sa stau de vorbă, cu stelele când șoapte vin, când nu știam că steaua este, creată de ceva divin.
M-ai învățat sa nu fiu singur, sa simt mereu prezența Ta, când umbra cea întunecată, singurătate mi-aducea.
Nu ai lăsat nenorocirea, sa îmi devină așternut, ci ai ales sa fiu de Tine, salvat. . iubit ca la-nceput.
M-ai învățat sa stau sub mâna, întinsă ce-i deasupra mea, când fiara cea adânc flămândă, sa ma înghită ea dorea.
Să fiu o pradă Tu Isuse, în gura ei nu m-ai lăsat, să stau de ea mereu departe, pe drumul meu m-ai învățat.
Învățător îmi este cerul, și tot ce știu... El m-a-nvățat, cum sa vorbesc, și-a mea slujire, să fie doar pentru-Mparat.
El este Cel care pe mine, pe urma Lui aici m-a pus, Învățător îmi este-n viață, de El ascult... este Isus.
Amin