M-ai chemat la viață

M-ai chemat la viață Doamne, mie Tu mi-ai dăruit,
Clipele ce niciodată, să le uit nu mi-am dorit.

Eu te port mereu cu mine-n, inimă și gândul meu,
Am ales un drum pe care, să îmi fii Tu Dumnezeu.

M-ai chemat la drum cu Tine, să mă porți pe el acum,
Pe-al Tău braț sfânt și puternic, Domnul meu Cel blând și bun.

Și mă duci peste hotarul, ce cândva ne-a despărțit,
Să cunosc ce eu în viață, ca să am mult mi-am dorit.

M-ai chemat să-mi fii Parinte, suferința mi-ai văzut,
Setea de-a iubi Isuse, ce-am ascuns-o... ai știut.

Tu a mea singurătate, s-o alungi ai coborât,
Ai rămas doar lângă mine, să nu fiu cel doborât.

M-ai chemat să-mi dai un nume, cel care doar Tu il dai,
De-Mpărat... dar Tu Isuse, mi-ai dat și un loc în Rai.

Să mă pierd eu niciodată, Sfântule... nu ai lăsat,
În cea mai adâncă groapă, ai venit și m-ai salvat.

M-ai urcat sus pe o stâncă, m-ai zidit acolo sus,
Mi-ai dat nume mare Doamne, nume... rob a lui Isus.

Domnul mântuirii mele, te iubesc și nu aș vrea,
Să mă clatin oricât vântul, peste stâncă ar bătea.

Oricât mare-ar fi ea astăzi, tulburată în adânc,
Pentru-a Ta mare lucrare, sus pe stâncă vreau să-ți cânt.

Să se-audă-n depărtare, acea dragoste ce-n mine,
Arde ea azi zi și noapte Domnul meu... doar pentru Tine.