M-a găsit Isus pe-o cale

M-a găsit Isus pe-o cale

M-a găsit Isus pe-o cale, înspre moarte ce ducea,
M-a luat atunci de mână, și m-a pus pe calea Sa,
M-a hrănit fiind flămândul, ce în viață rătăceam,
El mi-a dat din apa vieții, când din lume m-otrăveam.

M-a găsit plângând sub rana, ce trecutul mi-a adus,
Bucuria mântuirii, El mi-a dat-o-atunci Isus,
Ca să nu mai simt durerea, ce speranța îmi lua,
Mi-a dat o nădejde vie, viața ce-i îmi bucura.

M-a găsit plin de-ntristare, într-un loc întunecat,
De-un trecut murdar pe mine, cu-al Său sânge m-a spălat,
Mi-a dat aripi să-mi iau zborul, înspre un tărâm ceresc,
Mi-a dat din a Sa putere, eu în zbor să nu opresc.

M-a găsit în miez de noapte, care viața mi-a cuprins,
Când credeam că eu de noapte-o veșnicie voi fi-nvins,
Mi-a înveselit ființa, tristă-n beznă ce stătea,
Căci El m-a ales pe mine, viață veșnică să-mi dea.

M-a găsit când eu pe margini, clătinat eram mereu,
Și mi-a dat acea tărie, ce-i din El... din Dumnezeu,
Să nu cad în groap-adâncă, să mă-nghită ce vroia,
Căci și El avea dorința, ca să fiu pe calea Sa.

M-a găsit în deznădejde, de o teamă-nfășurat,
Un cuvânt El doar rostise, pe loc team-a dezlegat,
M-a făcut ca să fiu liber, să visez sub cer senin,
La un loc ce este veșnic, locul sfânt... acel divin.

Și de când El mă găsise, rătăcit eu nu mai sunt,
Nu mai simt singurătatea-n viața de pe-acest pământ,
Căci găsit am fost de Domnul, și de-atunci eu sunt mereu,
Cu Acel ce mă găsise, astăzi sunt un fiu al Său.
Amin