M-a dus drumul meu din viață, să cunosc ce n-am știut

M-a dus drumul meu din viață, să cunosc ce n-am știut,
Să cunosc acea iubire, care mi-am dorit-o mult,
Dintr-o lume de păcate și murdară m-a salvat,
Și m-a pus pe calea care, ea sfârșește la Palat.

Căci mi-a dat acea iubire, moștenirea cea de sus,
Este ea o-Mpărăție, cârmuită de Isus,
Și Isus... este un Rege, ce iubire-n dar mi-a dat,
Și un nume... nu oricare, cel de fiu de Împărat.

M-a dus drumul meu din viață, să cunosc ce-i un alin,
Căci Acel care alină, a văzut al meu suspin,
Și în dar cu alinare a venit în drumul meu,
Să îmi ușureze greul, ce-mi era atât de greu.

Și de-atunci mereu mi-alin-acea durere din suspin,
De a lui amărăciune nu mai sunt eu astăzi plin,
Căci Acel ce-i alinare, este astăzi... Domnul meu,
Ca să mă despart vre-o dată, eu de El... . nu vreau azi eu.

M-a dus drumul meu din viață, să cunosc și milă Sa,
Când în orice încercare, îndurarea-și arăta,
Când ieșeam din suferință, doar biruitor mereu,
Căci ales am fost de Domnul, Cel ce azi mi-e Dumnezeu.

Mila Lui m-a dus departe, și de gurile ce-s rele,
Mila Lui mi-a dat și pace, liniște ființei mele,
De când eu am cunoscut-o, totul este minunat,
Căci El o minunăție, vieții mele-n dar i-a dat.

I-a dat viață, veșnicie, și un dar așa frumos,
De-al slăvi întotdeauna-n orice timp doar pe Hristos,
Bucuria mântuirii este Cel ce-n dar mi-a dat,
Să îl răsplătesc pe Domnul, n-aș putea eu niciodat.

Mi-a dat bucurii alese, neștiute care sunt,
De acei ce au lipită, inima de-acest pământ,
Mi-a dat Domnul tot ce-n viaț-atât de mult eu mi-am dorit,
Mi-a-mplinit marea dorință, cea de-a mă simți iubit.

Ca să mă întorc vre-o dată, eu în lume nu aș vrea,
Am o singură dorință, cer doar îndurarea Sa,
Să mă țină pe o cale, ce sfârșește numai sus,
Căci în marea mea dorință... este viața cu Isus.

Nu-mi doresc nimic în viață, căci eu astăzi toate am,
Sunt sub raza de lumină, nu în bezna ce eram,
Am o hain-așa frumoasă, stau pe brațul lui Hristos,
Cel care-a luptat în luptă, și-a ieșit doar glorios.