M 26 Apele de la Mara

Şi plecară spre pustie
Apa nu fu, cartea scrie
Ziua a treia aproape seara
Ajunseră ei la Mara
Apa ce-o găsiră-n seară
N-o băură fu amară
Ce să bem ? au întrebat
Şi atunci Moise a strigat
Domnului el s-a rugat
Şi un lemn s-a arătat
Şi în apă fu aruncat
Apa atuncea s-a schimbat
Şi cum sete au avut
Tot poporul a băut
Şi au plecat iarăşi cum stim
Şi-au ajuns pân’ la Elim
Din izvoare apă au luat
Vre-o dosprezece au aflat
Sub finici s-au pus de au stat
Până iarăşi au plecat
Şi Cartea iar aşa scrie
C-au ajuns într-o pustie
La Sin în a cinsprezecea zi
Unde poporul cârti
-N-am murit noi în Egipt
Unde carne noi am fript
Ne-ai adus tu în pustie
Şi mâncare n-o să fie
De foamete vom murii
Căci nimic nu vom găsii
Domnul însă a văzut
Ce poporul a făcut
Şi la Moise i-a spus
-Voi ploua pâinea de sus
Poporul când va venii
Să-şi ia pâinea pentru o zi
Şi Moise spuse-n seară
-O să înţelegeţi iară
Mâine slava veti vedea
Carne Domnul El va da
Mâncare ca voi să ştiţi
Că împotriva Lui cârtiţi
Incă când Aron Vorbea
La popor când el spunea
Spre pustie s-a uitat
Şi un nor s-a ridicat
Domnul iarăşi El vorbii
-Auzi-I cum se cârtii
Intre două seri aveţi
Carnea care voi o vreţi
Dimineaţa pâine voi da
Să se ştie slava Mea
Şi în seară au venit
Tabăra au acoperit
Perpeliţele în stol
Ş-a fost carne tuturor
Şi când ei s-au deşteptat
Şi când roua s-a luat
Alb ca gheata au zarit
_ Ce-I acesta loc albit?
Moise atunci a spus
-Aveţi pâinea voi de sus
Hrană Domnul el a dat
Să aveţi voi de mâncat
Domnul a dat ce omul cere
Gust de turtă şi de miere
Mană fu numită, scrie
Câţ umblat-au prin pustie
Şi un omer mană au luat
Şn chivot a fi păstrat
Patru zeci de ani e spus
Mana c-au primit de sus