M 19 Urgia Lăcustelor

Domnul zise : Du-te iară
Dute pentru a opta oară
Spune-i: Dumnezeu vorbeşte
El e cel care smereşte
Cel care trimis-a muşte
El trimis-a şi lăcuste
De poporul nu-I lăsa
Din Egipt el a pleca
Atuncea va fi aşa
Pământ nu se va vedea
Ce de piatră a scăpat
De lăcuste va fi mâncat
Şi verdeaţa va pierii
Păşunat nu va mai fi
Slujitorii de la tron
Zis-au ei lui Faraon
Imparate n-ai vedere
Nu vezi Egiptul cum piere
Lasă acestia a pleca
In pustiu a se ruga
Moise iar fu chemat
De Faraon fu întrebat
-Care din poporul tău
Se roagă lui Dumnezeu?
-Vreau cu toţii noi a fi
Cu bătrâni şi cu copii
Cu toţi cei care sânt vii
Sa ne ducem în pustii
Cu oi şi cu animale
Să ţinem o sărbătoare
Faraon a zis aşa:
Doar bărbaţi puteţi pleca
Şi Moise a plecat
Mâiinle a ridicat
Şi un vânt el s-a pornit
Să vină din răsărit
Ce lăcuste aducea
Şi tot câmpul acoperea
Faraon când le-a zărit
Zise; Am păcztuit
Iartă-mi Moise păcatul
Şi eu nu voi face altul
Moise iar sa rugat
Vântul vestic a suflat
Lăcustele le-a bătut
Şi iar bine s-a făcut
Faraon iar se împietrii
Ei să plece nu voii