M 13- Urgia Broaştelor

-Moise şi tu Aron
Mergeţi iar la Faraon
Domnul el a cuvântat
Să îi faceţi înştinţat
Şi dacă nu-l vor lăsa
Broaşte-n ţară eu voi da
-Impărate am venit
Dumnezeu ne-a poruncit
Astăzi a te înştinţa
Tu poporul al lăsa
Dacă nu vei asculta
Domnul broaşte îţi va da
Faraon s-a împietrit
Atunci Moise a grăit
Intinde toiagul meu
Mii ca să dea Dumnezeu
Şi atunci broşte s-au suit
Peste tot s-au răspândit
In palate le au intrat
Şi pe paturi s-au urcat
Unde pâinea ei făceau
In cuptoare ce coceau
Şi când văzu Faraon
Zise lui Moise si Aron
Dacă voi vă veţi ruga
De broaşte dacă-o-I scăpa
Eu poporul voi lăsa
Şi el poate a pleca
-Faraone m-oi ruga
Spune ceasul dumneata
Toate de prin casa ta
Domnul el va îndepărta
-Moise , mâine voi vrea
Bine ea va fi aşa
Moise deci a strigat
Domnului el s-a rugat
Broaştele mureau grămezi
In curte, case , pe străzi
Şi ţara s-a împuţit
Cât de multe au murit
Faraon fără obraz
Văzînd că n-are răgaz
Inima i-ar şi-a împietrit
Şi să plece n-a voit
Domnul atunci iar a voit
Atunci iarăşi a vorbit
Lui Moise a grăit: