Lutul

Sunt lutul frământat in Mana Lui,
Sunt pumn de tină și murdar,
Sunt un nimic în Mâna Tatălui,
Sunt vas și El este Olar.

M a luat în Mâna Lui din groapă,
Un pumn de praf rătăcitor,
M a pus pe a dragostei Lui roată,
Și mă formeaza cu iubire și cu dor.

Pe roata asta mai sunt și suspine, .
Și lacrimi grele de ndurat,
E frământare spre a forma in mine,
Un vas strălucitor, sfințit, curat.

Nu mi place frământarea, căci ea doare,
E greu sa te lasi modelat,
Dar orice urma din fire dispare,
Căci tu ești chiar de El prelucrat.

Dar cine sunt eu sa ndraznesc azi sa spun,
Cum e mai bine să mă modelezi?
Căci eu sunt țărână, sunt doar un fum,
Tu ești Olarul și știi cum lucrezi.

Tu știi cât timp durează tot procesul,
De la nceput și până la sfârșit,
Căci Tu ții n Mana Universul,
Și toate Ți se nchina pe pământ.

Ești necuprins in marea Ți bunătate,
Știi totul ce gândesc sau fac,
Nemărginit de pace și dreptate,
Pe toate le ai cuprins in al Tau plan.

Știi timpul frământării și durerii,
Și scopul cu care este făcut,
Tu vrei sa faci din noi fii iubirii,
Daca răbdăm chiar până la sfârșit.

Te rog să iei din mine ce nu Ți place,
Și să mă faci doar pentru slava Ta,
Sa fiu un vas de cinste n a Ta casă,
Sa fiu vas sfânt spre a te lauda.