Lupte spre biruinta

De-as vindeca cu lacrimile mele
Pe-acei ce ii ranesc fara sa vreau,
Nu as aprecia luptele grele
Si biruintele pe care mi le dau...

De-ar fi de-ajuns o vorba linistita,
Chiar sincera si plina de curaj
Sa vindece o inima ranita,
In firea mea, n-as face mult deranj...

Daca, rostind cuvinte pline de iubire
Iubire-adanca as primi in schimb,
N-as intelege dulcea fericire
Ce-ncununeaza dragostea cu-al faptei nimb...

Daca o zii din viata mea pribeaga,
Rabdare as avea, si-apoi primesc
Tot ce in taina inima-mi se roaga,
Atunci n-as invata sa ma jertfesc...

Daca iubind, in schimb primesc iubire
Fara sa lupt pentru a o avea,
Mi-ar disparea si prima licarire
Cand nori de neguri m-ar inpresura...

Chiar de cantand, din glasul meu ar curge
Melodioase imnuri efemere
Daca in taina sufletul n-ar plange,
Cantecul meu ar fii fara putere...

In mintea mea, ades aveam dorinta
Ca sa primesc ce dau sau chiar mai mult,
Dar cand amarul mi-a atins fiinta,
Am inteles mai mult decat atat!

Si stiu acum ca orice castigare,
Fara sa lupt din greu spre-a o avea,
Ar fi deplin lipsita de valoare
Si nici o implinire nu-mi va da...

Deaceea, lupt ca sa cunosc mai bine
Adevaratul sens spre existenta...
Luptand mai mult, ma modelez pe mine
Improspatand in jur cu-a mea prezenta!