LUPTA PENTRU CANAAN

LUPTA PENTRU CANAAN

(După 1 Cronici 5.18-22)

Cronicile lui Israel spun că orice seminţie
A luptat să cucerească Ţara Sfântă pe vecie.
Însă, când slujeau la idoli, toţi erau împrăştiaţi;
Dar apoi, prin pocăinţă, iar erau repatriaţi.

După planul Celui Veşnic, ei prin luptă Canaanul
Trebuiau să-l dobândească doar când vor zdrobi duşmanul.
Orice petec geografic ce-i promis de Dumnezeu
Va fi câştigat prin luptă orişicât ar fi de greu.

În cultura noastră veche este-o vorbă care spune:
„Dumnezeu îţi face darul, dar în traistă nu ţi-l pune.“
Tot aşa puteau evreii să obţină Sfânta Ţară
Cea lui Avraam promisă când ieşi din Ur afară.

Însă, deseori evreii şi-au făcut negustoria
Fără să-i intereseze Legea şi Împărăţia.
La Bochim venise-un înger ca să-i mustre cu putere
Că au neglijat porunca pentru-a firii vechi plăcere.

După moartea lui Iosua au rămas mulţi canaaniţi
C-o religie coruptă şi cu idoli diferiţi.
Păgânismul până astăzi doar ruină ne aduce
Pentru că se-mpotriveşte lui Cristos fugind de cruce.

Sincretismul dă semnalul de declin spiritual
Când sfinţenia devine dintr-un ţel, un fapt banal.
Printr-o falsă-nvăţătură, rău-i bagatelizat
Iar Cristos e scos afară ca un oaspete ingrat.

Şi Apocalipsa scrie: „Iată, stau şi bat la uşă!“
Iar în inimile noastre dragostea e doar cenuşă.
De aceea ajutorul Domnului ni s-a retras
Iar Bisericii de astăzi doar tradiţii i-au rămas.

Petru şi Ioan la Templu n-aveau aur şi arginţi
Dar prin ei lucra puterea Duhului din primii sfinţi.
Astăzi noi agonisirăm aur, temple şi palate,
Ne mândrim cu membrii noştri, ne fălim c-avem de toate.

Unde este Adevărul ca să-L cumpărăm din nou?
Însă, nu în firea veche, ci în cel născut din nou!
Lacrima de pocăinţă să nu fie-un plâns pripit
Ce dispare mai pe urmă după ce ne-am răcorit.

Totuşi unii din Israel – rubeniţii şi gadiţii
Au dat multe lupte grele chiar şi cu hagareniţii.
Oastea lor putea să bată pe Ietur, Nafiş, Nodab.
Nimeni nu spunea vreodată: „Eu sunt mic sau sunt prea slab!“

Ei strigau în timpul luptei către Dumnezeu din Cer,
Iată semnul ce le-arată al victoriei mister.
Toţi duşmanii lor cei groaznici deveneau curând cărbuni.
Da, încrederea în Domnul face până azi minuni!

Îşi pierdeau duşmanii totul, viaţa şi ţinutul lor
Semeţindu-se în luptă cu al Domnului popor.
Când umblăm în ascultare lupta-i de la Dumnezeu
Cât ar fi de mare costul şi oricât ne-ar fi de greu.

Dacă lupta e din fire, pentr-un bulgăr de pământ,
Vei avea izbândă scurtă sau te vei trezi înfrânt.
Şi vei fi lipsit de pace, semnul primei mărturii,
Pentru că n-ai părtăşie cu Isus şi-ai Lui copii.

Cei ce-au obţinut prin luptă Canaanul pământesc
Sunt simbolul celor care pentru Dumnezeu trăiesc.
Dacă-L ascultau pe Domnul, n-ajungeau în grea robie...
Fără Duhul Sfânt finalul nu-i decât apostazie.

Nu mai credem nici Scriptura, pierdem al credinţei scut.
Dar Cristos ne vrea credinţa cum era la început.
El ne cere pocăinţă de-orice faptă, de-orice rău,
Dacă vrem s-avem intrare în Ierusalimul Său.