Lupta nu e-n câmp de luptă

De ce oare astăzi Doamne, rugăciunile nu sunt,
Ca și cea de pe o piatră, când plângeai Tu suspinând,
De ce oare astăzi drumul, este drept... neobosit,
De ce nu e ca urcușul, care Tu l-ai întâlnit.

Dar Isuse de ce oare, nu-i trăirea cum era,
Prin pustiu într-o slujire, slava când era a Ta,
De ce astăzi este omul, înălțat pe-o treaptă sus,
Locul cel de cinste Doamne, este-al Tău sfinte Isus.

Lupta nu e-n câmp de luptă, pe amvoane luptă greu,
Ce-i care își dau doar daruri, uită ei de Dumnezeu,
Este-o mare concurență, la cântări... talente mari,
Nu mai sunt mici în slujire, nu sunt slabi... se văd toți tari.

Nu mai este ascultare, dar nici rânduiala Ta,
Fiecare merge Doamne, pe pământ după cum vrea,
Uită că ești Tu puterea, cred doar în puterea lor,
Dar nu văd că ei coboară, către nimicire-n zbor.

Râse-te se-aud pe cale, veselii căci s-a uitat,
Un cuvânt care de Tine, Doamne el a fost lăsat,
Că-ntristarea e mai bună decât râsul... ea va da,
Inimii o frumusețe, numai după voia Ta.

Se aseamănă cu lumea, haine pline-n cusături,
Și la mesele întinse, nu sunt azi farâmituri,
Nu cuvântul Tău e hrană, ci acel de pe hârtie,
Care uneori dărâmă, nu-i lucrarea Ta din vie.

Mai aruncă înc-o dată, Tu privirea înspre noi,
Și oprește alergarea, ce ne face ea eroi,
Se-nțelegem fiecare, locul care ni l-ai dat,
Să-nțelegem fiecare, ce Tu ne-ai încredințat.

Și oprește azi pornirea, celor ce-s pe înălțimi,
Căci ei stric-a Ta lucrare, nu-nțeleg că-s pelerini,
Fă să nu mai fie omul, el în loc de cinste pus,
Ci să fii întotdeauna, primu-n toate Tu Isus.
Amin