Lupta cu firea

Prin faptele firii sântem păcătoşi
Nimic nu ne place, tot timpul mânioşi
Iar Duhul ce face să cureţe trupul
Nu vrem să lucreze, pătând legământul.

Sânt pofte şi patimi ce-mping la păcat
Ne murdăresc ochii, nimic nu-i curat
Că preţul sfinţeniei e mult prea de preţ
Că postul şi rugi le-am dat pe dispreţ!

Să fi azi curat la minte şi trup
E greu într-o lume ce toate corup,
Un film, ba o carte, ceva liniştit,
Ne scoate din lupta de-a fi pocăit.

Cum pot eu, O, oare să stau în veghere
Că mie-mi lipseşte atâta putere,
Şi zilnic o pierd pe tot cei nimic
Îmi vând tinereţea aproape pe-un click!

Mă lupt zilnic, să rămân în viaţă,
Că nu vreau să fiu mereu o paiaţă,
Ce cântă, vorbeşte mereu din cuvânt
Dar gândul e veşnic numai la pământ...

Cum îndrăznim să fim pocăiţi
Cînd faptele firii ne lasă lipsiţi
De har, de putere, de tot ce e sfânt,
Şi viaţa se-ndreaptă încet, spre mormânt...

Şi lupta pe cale e una de jar
În care se bat chinuiţi cu amar,
Oameni ce vor să trăiască cinstit
Cu mintea, cu duhul, un tot izbăvit.

E timpul din noi să facem ceva,
Un lucru de cinste pe care-l purta
Şi Isus când mergea din loc în alt loc:
E timpul ca astăzi să trăim cu foc!

Să facem să moară deci faptele firii,
Să vină la viată locul izbăvirii
Că supravieţuirea e prea importantă
Deci să n-o punem pe ultima bancă!

O zi, e un har pentru noi cei creştini
Să ducem coroana cea plină de spini
Pe capul, pe care undelemn e turnat
Să vadă şi lumea cine-i Împărat!

Dar noi socotim că suntem chiar sfinţi
Cu toată familia cu ai noştii părinţi
Dar...faptele noastre nu-s, din Duhul Sfânt...
Opriţi-vă astăzi!N-aveţi legământ?

Prin Duh şi credinţă se capătă viaţa
Şi numai prin ele scăpăm de povaţa
Că Firea ne-nvaţă într-una doar rău!
S-o punem să moară, prin sfânt Duhul său!