LUPTA CREDINŢEI

Luptele firii carnale nu duc doar la falimente,
Ci abat de la veghere chiar şi suflete fervente.
În Israel multe triburi se luptau dur între ele
Şi atunci cădea poporul în abateri foarte grele.

Lupta împotriva cărnii întinează şi gândirea,
Rupe-n două părtăşia şi distruge omenirea.
Meseria cea mai veche e războiul plin de ură
Care vine de la Cain, ucigaşul din Scriptură.

Dumnezeu ne cheamă-n luptă pentru faptele credinţei
Să unim cu fapta noastră şi virtutea cunoştinţei.
Să primească mulţi iertarea prin Isus Mântuitorul
Ce prin har Îşi pregăteşte chiar de pe acum poporul.

E Mireasa mult iubită pe care-o aşteaptă-n slavă
Când va separa El Însuşi grîul sfânt de-a lumii pleavă.
Şi la Tatăl îşi va duce cu onoare lucrătorii
Care-au suferit ocara şi politica terorii.

Să unim şi înfrânarea cu răbdarea înţeleaptă
Aducând o roadă sfântă pe care Domnu-o aşteaptă
De la lucrători destoinici care nu se-ncred în sine
Dar lucrează zi şi noapte pentru Mirele ce vine.

Dumnezeu Domnul ne spune să răbdăm în încercare
Pentru că la judecată vom primi un premiu mare.
Cununa nevestejită şi cununile vieţii
Le-or primi atunci martirii împreună cu profeţii.

Să unim devotamentul cu evlavia curată
Dar şi dragostea frăţească cu iubirea devotată
Pentru oameni dinafară care nu cunosc Cuvântul
Şi care în vremea noastră plin de ei este pământul.

Evanghelia iubirii reclamă lupta credinţei
Pe care ostaşii crucii cu imnul recunoştinţei
O vor duce mai departe către cei din largul zării
Ce trăiesc fără de pace în virtutea întâmplării.