Lungă este așteptarea

Lungă este așteptarea, pentru cel nerăbdător,
Timpul parcă se oprește, și sub ceruri orice zbor,
El nu vede nici-un capăt, nici de drum... nici de cărare,
Căci e cel care nu are, nici credință... nici răbdare.

Lungă este așteptarea, pentru cel ce e orbit,
Pe o margine de cale, stă mereu nedumerit,
Căci nu vede vremea care-i spune ca să se grăbească,
Ci orbirea îi hrănește, deznădejdea... ca să crească.

Lungă este așteptarea, pentru cel necredincios,
Necredința îl va duce mai departe de Hristos,
Mai departe de Hristosul, biruința nu se vede,
Căci o biruință este, doar pentru acel ce crede.

Lungă este chiar și ziua, pentru cel ce-i obosit,
Pentru el parcă și noaptea, este fără de sfârșit,
Dar pentru acela care, răsăritul viu apare,
Este cel care pe cale, a avut mereu răbdare.

Azi să ne trezim o clipă, și în ea să stăm mereu,
Să nu fim treziți de Domnu-n dragostea de Dumnezeu,
Să fim plini și de nădejde, să fim plini și de răbdare,
Ca să nu cunoaștem timpul, care-i greu... de prelucrare.

Să răbdăm cu bucurie, să ne-ncredem azi mereu,
În iubirea și puterea veșnică de Dumnezeu,
Vom vedea și izbavirea, și a drumului sfârșit,
Vom vedea cât e de-aproape, acel timp din infinit.

Vom vedea întotdeauna, doar măreața Sa lucrare,
Este ea acea văzută, doar de cei ce au răbdare,
De suntem cei goi... El Domnul, poate-ndată să ne dea,
Căci are multă rabdare, și pentru-a ne prelucra.

Ne va da cât e nevoie, în tăcere s-așteptăm,
Ne va pune și-o cântare, nouă-n gură să-i cantăm,
Căci răbdarea dăruită, de un mare Dumnezeu,
Este-atât de răbdătoare, s-o avem și tu... și eu.