LUNA AJUNSĂ LA MAXIM DE BOLTĂ

LUNA AJUNSĂ LA MAXIM DE BOLTĂ



Luna, de pe maxim de boltă,
Oglindă nocturnă, lumină dezvoltă,
Zâmbind, mă-ntreabă parcă, de ce nu dorm
Când caut, pe DOMNUL, pe cerul enorm.

Văd mâna, Lui, în cele zidite,
Cum e și ea și bolta clădite,
Prin vremi luminănd ca o oglindă
Pătrunde sfioasă, în casă și tindă,

Surâde tainic, în noaptea cam rece
Și-n mare tăcere, timpul petrece,
Privind, spre Soare, lumină îi fură,
Păzește cu grijă întreaga natură.

Subiect poeziei și tablou de natură,
Cântec și-acces la nocturnă pictură,
Soarelui, nu-i răpește niciun strop de căldură,
Ține de șase, celor ce fură.

Contemplă distantă tot universul,
Privindu-mă, râde când șchioapătă versul
Și, Tatăl, îmi răspunde, Domnul Preaînaltul,
Când îi cer, Pâine, sau poate sfatul,

Îl întreb, pe Măritul Împărat,
Spre, Slava Lui, ce fapte să fac,
Să nu Îl supăr ci să-L admir,
LEGEA LUI, SĂ-MI FIE POTIR
Cu-a inimii leac.

Mi-a dat un mic univers
Pe pământ așezat,
Căldură și ploaie, la ce-am semănat,
El, lasă lumină, de cel Rău, să păzească
Omul, ce credința dorește să crească.

Când oamenii dorm, sub plăpumi chirciți
Și care niciodată nu-s mulțumiți,
Prin, Îngerii Săi, pe ei îi veghează,
Sufletul să li-l păzească de groază,
Unul din îngerii puși de pază

Care să-ți spună când plăngi și suspini
Și temător lui, vrei să te-închini,
-Să nu faci una ca asta, că slujesc ca și tine
Lui Dumnezeu, numai Lui, omul să se-nchine

Și niciodată, poruncă a lăsat,
Sa nu-ți faci chip, oricât de bogat
Părând că-i, Domnul, în Slavă-nălțat,
S-ajungi să te rogi, la Cel Necurat.

DOMNUL, cere-nchinare, în Adevăr și în Duh,
Porunca-i ascultă și laudă dă-i
Și nu te-nchina la alți dumnezei,
De lut, de lemn, de piatră, bronz ori hârtie,
Că-i, Dumnezeu, gelos și-L provoci la mânie

Și din înaltul înaltului
Te-ntreabă, de ce te-nchini necuratului,
El, prin Cuvântul viu, te răsfață,
DE CE VREI SĂ-ȚI PIERZI, DREPTUL LA VIAȚĂ? ? ! ! . .

Cu, El, să petreci frumos veșnicii,
Fiind-c-a murit, pentru morți și cei vii
Și te-anchegat ca făptură atît de bine
Să semeni, cu Cel Ce trăiește prin Sine.

În fața, Lui, să nu te lauzi niciodat,
Că, El, E Stăpânul, Ce viață ți-a dat
Și-ar fi un lucru necugetat
CÂND VIAȚĂ PE CUIE ȘI PE CRUCE-A VĂRSAT,

Pe lemnul dus greu și pe groase cuie,
Să-Și reia viața, la Tatăl, să Se suie,
Pentru tot sângele vărsat
Slavă, Celui, Ce din morți a-nviat,
Celui, Care-i Dumnezeul, Sublim,
Cucernici să zicem:
Amin Amin. ! !

Moldovan Pavel
24.10. 2021
Alba Iulia