Lumina mea

Slăvit Stăpân, Mărite Dumnezeu
Îți mulțumesc că sunt țărâna care
A stat în mâna-Ți Sfântă, creatoare,
Să-mi faci un chip asemenea cu al Tău
Și mă întreb, de ce țărână, oare?

Prin ce tainic cod îi dai porunci?
Gene duc misive peste vremi,
Un om, cenușă-n mare, de-l arunci,
Se-ntoarce iarăși dacă Tu îl chemi,
În fir de praf ai mărturii adânci.

Când eram numai un gând schițat
Tu ai știut Iubirea-n ce va sta,
În ce vei pune strălucirea Ta,
Că voi fi cu Sânge Sfânt spălat
Și-ai început cu drag, a modela.

Îți mulțumesc Doamne că sunt pământ
Și niciodată n-oi putea să scapăr
Din sfera mea, pretenții de luceafăr,
Mă aplec la crucea Ta, plângând,
Cu strălucirea Ta să mă acopăr.

Îți mulțumesc că-n humă-ai semănat
Sămânță de Lumină Împărătească,
Sub corn cu Uleiul Sfânt să crească
Risipind o noapte de păcat,
Lăstarii alungiți sub neagra mască.

Dumnezeul meu desăvârșit în toate,
Îți mulțumesc că nu m-ai frământat
Din soarele ce-apune pe-nserat,
Din praf de stele căzătoare-n moarte
Și pot fi numai prin Tine, luminat.

Când Te privesc răbdând la Golgota
Îți mulțumesc Doamne, că sunt doar tină
Și dorul după Tine Isuse, suspină
Că Tu ești toată strălucirea mea
Și-aștept Împărăția Ta să vină.

Ești Lumina mea Isuse, Tu ești tot,
O rază n-am să o țin mărturie
Căci sunt prin mine o făptură vie,
Pe cale doar Lumina Ta o port
Și tot ce am îți datorez doar Ție.

Amin!