Lumea-n adunare

Lume... lume, ce tu astăzi, ai intrat în adunare,
Printre rânduri mereu umbli, și aduci doar tulburare,
Aduci sora dezbrăcată, și pe frate îl orbești,
Merge oricum pocăința, tuturora le șoptești.

Un concurs de frumusețe, din păcate-a devenit,
Strângerea la închinare, este-un loc pentru bârfit,
Rugăciunea înălțată, este doar pentru a cere,
Binecuvântări mai multe-n pământeasca ce-i avere.

Ne parcăm mai nou bolizii, care sunt și cu șoferi,
Ne încânt-atât de tare-nălțătoarele păreri,
Cu pantofii ca oglinda, noi semeți astăzi pășim,
Pe-un covor care e roșu, Domnului să îi slujim.

Cu mirosuri îmbibate-n hainele ce au și nume,
Așteptăm să se întâmple-n adunare o minune,
În confortul care nouă, uneori nu ne convine,
Mereu spunem că se poate, ca să stam noi mult mai bine.

Doamne... unde este soba, ce odat-o-nconjurau,
Cei care o noapte-ntreagă-n jurul ei... toți mijloceau,
După multă... multă muncă, și o zi istovitoare,
Cand în duh de rugăciune, se uneau la închinare.

Ooo... Tu iartă-ne Părinte, că noi lumea am adus,
Chiar în casa de-adunare, unde vrem ca Tu Isus,
Să cobori cu-a Ta prezență, să simțim și cercetare,
Cu sprâncene aranjate, și cu părul în picioare.

Nu te mânia Stăpâne, te rugăm... adu trezire,
O trezire-n a Ta milă, Doamne în a Ta iubire,
De pe noi să scuturi zgura, care azi s-a adunat,
Te rugăm, în bunătate, să ne scoți... aur curat.