Lume mândră și semeață

Lume mândră și semeață

Ai ridicat steagul cel negru
Tu, lume mândră, cu monoclu.
Pornită-n dans cu chipul sobru,
Te-ai semețit ca și un monstru.

Ai luat la trântă viața sfântă,
Ucis-ai pruncii ca și-o brută,
Te-ai făcut în toate, mare zbir;
Azi, verși lacrimi prin cimitir.

Te-ai declarat drept dumnezeu
Crezând că ești un mare zeu.
Te-ai dezbrăcat pe străzi semeață,
Pozând la toți, ca prostituată.

O, lume, ce-ți spuneai regină,
Te-ai destrăbălat ca o nebună.
Ai vrut ca să distrugi familia,
Te-ai ales doar cu rușinea.

Credeai că ești bogată-n veci,
Și-o să-i faci pe toți ca robi.
Dar azi, ai ajuns o biată slugă,
Cerșind la Dumnezeu doar milă.

Ajuns-ai azi în dans cu moartea,
Condusă-n toate, de satana.
O, de te-ai trezi din întuneric,
Să-L iei pe Domnul ca și Sfetnic.

Ieșiți afară voi, din lume,
Cei chemați de Evanghelie!
E vremea împăcării sfinte
Cu Cel ce-a murit pe Cruce.

Veniți afară azi, din moarte,
Prin Hristos, la libertate!
Lepădați azi lumea toată,
S-aveți pe Dumnezeu ca Tată.

Simion Ioanăș