LUCEAFĂRUL IUBIRII

LUCEAFĂRUL IUBIRII

Privind spre nori zăresc salvarea
Ce va veni cu harul ei
Dând tuturor eliberarea
Ce-au stat veghind cu umeri grei.

Luceafărul din veşnicie
Sclipind din nou pe-al nostru cer
Aduce har şi bucurie
Celor ce în ţărână pier.

Prea mici ca să-nţelegem totul,
Prea mândri ca să ne rugăm
Isus a pus în noi chivotul
Doar cât prin lume Îl urmăm.

Ne-a pus condiţii radicale
Să ne urâm chiar şi pe noi
Şi să păşim pe-ngusta-I Cale
Cu bucuria vieţii noi.

El nu vânează sentimente,
Nici meritele omeneşti,
Ci doar predările atente
Din stropi de lut spre zări cereşti.

Oricine jugul Său îl poartă
Cu bucurie pe pământ
El nu va sta în drum, la poartă,
Ci va zbura prin Duhul Sfânt.

Luceafărul iubirii noastre
Va poposi din nou pe nori
Slujit de mii şi mii de astre
De îngeri albi strălucitori.

Vom da ţărâna la o parte
Ca ghiocelul în april
Sfidând zăpezi, râzând de moarte,
Dorind al primăverii tril.

Un cântec nou de larg Osana
Va izbucni spre Dumnezeu.
Va fi învins pe veci Satana
Şi aruncat în chinul greu.

Mai sunt atâtea răni în lume
Şi gem captivii de război.
Ei n-au pe nimeni să-i îndrume
Spre Cel ce-n veac este cu noi.

Iar alţii cred că n-au nevoie
De ajutorul cel ceresc.
Ca toţi cei ce-au trăit cu Noe
Ei harul îl batjocoresc.

Se strâng vorbind de unitate
Şi pun la cale planuri mari
Despre morală şi dreptate
Între săraci şi cei avari.

Ei vor să scoale din morminte
Cezarii din mileniu-ntâi
Şi-s însemnaţi c-un fier fierbinte
Pe-al necredinţei căpătâi.

Gândirea lor cu aroganţă
Consideră credinţa mit
Şi pe creştin o biată zdreanţă
Pornit în rugă pe cerşit.

Privesc în cifre lumea-ntreagă
Dispreţuind pe individ.
El n-are voie să aleagă
Fiind doar un robot timid.

Profitul nu e sacrificiul
Ce dragostea l-a dat cândva.
Şi lumea va fi ca ospiciul
Ce-ntregul Cer îl va nega.

Dar până-atunci din zări albastre
Noi aşteptăm cu ochii-n plâns
Luceafărul credinţei noastre
A cărui dragoste ne-a strâns.

Ştim toţi că totul este gata ?!
Israelul e-un ultim semn.
Strigaţi voi toţi azi Maranatha!
Primiţi al Duhului îndemn.

Vegheaţi în rugă zi şi noapte
Şi-apoi vestiţi Cuvântul sfânt
Unind credinţa voastră-n fapte
Cu-al dragostei ceresc avânt.

Şi nu vă temeţi de războaie,
De alte semne ce vor fi.
Păstorul moare pentru oaie
Şi El pe toţi ne va păzi.

Căci nu-i mai tare nici prigoana,
Nici lipsa pâinii din cuptor,
Când El ne vindecă şi rana
Şi ne dă ploaie în ogor.

Priviţi mereu la răsplătirea
Ce sfinţii Săi biruitori
O vor primi la întâlnirea
Luceafărului printre nori.

Uleiul vostru e-o problemă ?
N-aveţi credinţa lui Arhip ?
Sunteţi cu viaţa în dilemă
Şi casa voastră-i pe nisip ?

Azi şansa voastră este harul
Luceafărului prea iubit
Ce l-a primit cândva tâlharul
Şi-a fost pe cruce mântuit.

De-aceea nu rataţi chemarea
La pocăinţă şi la post
Schimbând şi gândul şi purtarea
Şi vorbăria fără rost.

Zidiţi de-acum pe temelie
Doar perle, aur şi argint.
O, câtă sfântă bucurie
Avea-vor cei care nu mint!

Chiar dacă lupu-şi schimbă părul
Şi alţii gardul îl vopsesc
Cei sfinţi trăiesc doar Adevărul
Pentru Luceafărul ceresc.

***

7 iunie 2002