Lovituri inspre crestini

Pretutindeni se loveste si dureri nu sunt putine,
Arzatoarele sageti trag, tintesc in vieti crestine.
Nu e zi de Sus lasata sa nu cada o fiinta,
De la Calea-ndreptatita, din a Domnului credinta.

Vin de sus, vin din vazduh, vin sageti otravitoare ,
Inc-un suflet sa ramana fara viata viitoare!
Sa ramana bietul om zdrentaros si fara minte,
Strapungandu-l ca s-ajunga chiar mai rau ca inainte.

Domnul vrea-n pustiul lumii pe cei rai sa nu-i rasfat,
Dar pe teatrul planetar este-un deprimant… dezmat!
Unul zice ca-i crestin si-L iubeste pe Cristos,
Insa de la zis cu fapta, el le face tot pe dos.

Duhul Domnului ne-arata ce nu-i bun, de rau augur,
Sa ne contopim cu ceea ce vedem mereu in jur…
De lumestile deprinderi pentru rau sa nu ne-aprindem
Si de ce nu este bine, ingroziti sa ne desprindem.

Faca Dumnezeu intruna, deie Domnul nostru mare,
Ca de sus din turn de veghe sa luptam cu har si sare.
Sa zadarnicim continuu a-ntunericului complot,
Cum cei tari intru credinta cu Isus razbesc si pot.

Nu e timp insa prielnic sa mai dam ‘napoi in lupte,
Dand ragazul firii vechi din ce-i vechi sa se infrupte!
Promovand tot Adevarul, Adevarul fie sus,
Sa strigam din zdrenti si ura: “Vino mai curand, Isus”